Ion Iliescu a câștigat în 1990 primele alegeri libere, promițând părinților și bunicilor noștri o viață liniștită.
Limpede că părinții și bunicii, ajunși pe drumuri cu copii de crescut și rate de plătit, numai de liniște n-au avut parte.
Emil Constantinescu s-a oferit să ”reclădească speranța”, împreună cu 15.000 de specialiști. Construcția s-a prăbușit, îngropând sub ruine și partidul istoric aducător de speranță.
Traian Băsescu ne-a ordonat să avem o viață bună. Am trăit bine doar un trimestru, de la Revelion până în aprilie.
Klaus Iohannis a fost ales după ce ne-a promis o viață normală. Acum, că am cunoscut și ”noua normalite”, cred că mai mai avem o singură șansă: ca la viitoarele alegeri să nu vină unul să ne ureze viață lungă și fericită.
