PDL și UDMR sunt parteneri într-o afacere extrem de bănoasă pentru cele două structuri. Aceste două entități iau banii românilor obișnuiți și îi dirijează spre clientela de partid. Tăierile, reducerile și disponibilizările au lovit doar în cetățeni, nu și în achiziții sau ”investiții”. Astfel, cele două partide au obținut performanța de a fructifica guvernarea în ciuda crizei.
Această ecuație simplă a trecut greu bariera emoțională ridicată de simpatia pentru Băsescu. Cu cât lucrurile se complică, devine mai ușor pentru PDL-UDMR să scape de răspundere și găsească explicații pentru o parte a publicului. Greșeala făcută de Băsescu a ridicat o minge la fileu Opoziției, care nu trebuia decât să explice că acesta îi disprețuiește într-atât pe români încât refuză să-i consulte în privința schimbării hărții. Cu cât simplifica lucrurile, cu atât ieșea mai bine în evidență aroganța lui Băsescu.
Din păcate, alianța PDL-UDMR a dejucat acest plan, amplificând confuzia. UDMR pretinde că ar face opoziție la PDL, iar acesta va pretinde că apără interesul național etc. Iată că s-a și activat o rotiță din aparatul de propagandă, respectiv șeful PDL Covasna, care a pus pe piață un dublu discurs: dimineața anunță că luptă să nu avem un Kosovo în Transilvania, seara îi acuză pe jurnaliști de manipulare. Asta dă ocazia extremiștilor maghiari să-și arunce la rândul lor mesajele și tot așa, până când lumea n-o să mai înțeleagă nimic. O demitere a guvernului cu voturile UDMR devine păguboasă, de aici înainte, căci îi aduce electorat lui Băsescu, care va reîncepe tarantela cu ”tehnocratul” și/sau va capitaliza voturi de la nehotărâți, la alegeri.
Ce puteau face Ponta și Antonescu? Până acum ei au reușit să impună în partidele lor o serie de tehnici care i-au asigurat lui Traian Băsescu dominația, în ultimii 7 ani. Au adoptat un discurs mai dinamic, după o lungă perioadă de conservatorism, inadecvat luptei cu un tip carismatic; au pus ordine în formațiuni destul de indisciplinate, care nu erau apte să lupte cu o formațiune de tip militar, cum e PDL; au lansat inițiative, după o lungă perioadă de așteptări și reacții la provocările de la Cotroceni. Ce nu au reușit să copieze este tactica lui Băsescu de a juca totul sau nimic.
Concret, aveau acum ocazia de a cere electoratului un vor decisiv: românii au fost condamnați la foame de PDL și UDMR, cele două formațiuni să răspundă în solidar și să plătească împreună. Așteptarea unei întoarceri a armelor din parte maghiarilor, care să-l dea jos pe Boc și să deschidă calea spre demiterea lui Băsescu, e o greșeală. După două țepe trase de UDMR, ar fi fost cazul ca Opoziția să înțeleagă că ungurii nu o vor ajuta până nu câștigă alegerile, fiindcă ei vor fi mereu de partea Puterii. Cred că ar trebui refuzată orice negociere, nu numai cu UDMR, cât și grupul lui Palavragian, alți eterni abonați la ciolanul guvernării. O cură de slăbire le-ar prinde bine acestora, nu mult, doar vreo patru anișori. Dacă UDMR nu răspunde pentru dezastrul acestui mandat, PDL și Băsescu de ce ar face-o?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
