Noaptea, un bețiv căuta o cheie pe caldarâm. Un binevoitor vrea să-l ajute: aici ai scăpat-o pe jos? Nu, îi răspunde, pe trotuarul celălalt, dar acolo e becul spart, aici e lumină.
Cam așa procedează și prefecții care vor să impună portul măștii și mănușilor în târguri sau oboare. Incapabili să convingă oamenii de pericol, se reped cu amenzile, ceea ce nu e rău. Și bețivul trebuie să-și caute cheia, și autoritățile să impună regulile. Doar că nu e suficient. Contaminări masive se produc în abatoare, în fabrici, în clădirile de birouri, nu în piețe. Acolo oamenii nu poartă mască, iar Poliția nu intră să-I surprindă.
Cât despre mănuși, din ce am văzut la angajații de la supermarket, sau la chelneri, sunt purtate până devin din albe, negre de jeg. Nu cred că protejează, ci mai degrabă contaminează. Dacă omul nu înțelege că ”unica folosință” înseamnă să schimbi mănușile după fiecare client, nu prea ai ce face: sunt o cheltuială inutilă și un motiv de enervare în plus. Nu reușești decât să crești disonanța cognitivă (știu experții din Grupul de Comunicare Strategică ce e cu disonanța Festinger, că doar sunt experți în comunicare, nu?).
Cât despre mersul la plajă cu certificatul de căsătorie sub elasticul de la șort și centimetrul de croitorie în mână… bine că au renunțat la bazaconie. Poate o să vă întrebați de ce nu caută să rărească șezlongurile, în loc să alerge concubinii cu Poliția? Răspunsul, sub felinar!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
