Stupoarea a fost mare și nejustificată, cu mult mai mare decât atunci când s-a aflat pentru prima oară unde au plecat cele două doamne, mai exact ce țară și-au ales pentru a se refugia.
Spun nejustificată pentru că reținerea unei persoane date în urmărire internațională pentru o condamnare definitivă este o urmare firească și pe care oricine și-o poate imagina, exceptând situația în care credeam, cumva, cu toții, nejustificat, că în Costa Rica ar fi un fel de rai al condamnaților, care îi protejează pe fugari și unde justiția e mai corectă ca în România.
Dar înainte de a alege o țară, orice țară, pentru a te refugia din calea justiției române, se impune un minim research. Nu pleci, pur și simplu, cercetezi să vezi dacă e mai bine acolo decât acasă.
Unele guri rele spun că Udrea a mizat greșit pe câștigătorul alegerilor din Costa Rica și că actualul președinte, Carlos Alvarado Quesada este un înverșunat luptător împotriva corupției.
Și totuși, de ce a ales Elena Udrea fix Costa Rica, din atâtea locuri din lume unde ar fi putut merge?
Haideți să vedem câteva aspecte interesante despre Costa Rica și justiția de acolo.
1. Situația criminalității economice în Costa Rica
Costa Rica este o țară deosebit de coruptă și cu un nivel al criminalității economice ridicat.
Conform Camerei de Comerț costaricane, darea/luarea de mită reprezintă cca 24% din infracțiunile economice, iar traficul de influență 26%. Abuzul în serviciu reprezintă 35%. Conform aceleiași statistici, sectoarele unde se manifestă cel mai mult corupția sunt la nivelul Guvernului și a administrației publice locale. 1 din 4 costaricani au dat mită sau dau în mod frecvent. Conform unei statistici a Departamentului de Stat din SUA, banii spălați anual în Costa Rica depășesc un miliard USD și marea lor majoritate provin din infracțiuni economice.
Cât despre condițiile din închisori, acestea sunt mult mai proaste ca în România. Costa Rica în mai 2018 a urcat în topul nu foarte prestigios al celor 5 țări din lume cu cel mai mare număr de deținuți în raport cu numărul cetățenilor. La 100.000 de cetățeni sunt 374 de deținuți, existând un grad de supraaglomerare de 30%.
Costul unui deținut este de aproximativ 1.5 dolari pe zi (reamintim că în România e de cca 17 euro/zi).
Conform Mecanismului de Prevenire a Torturii, judecătorii aplică în continuare ,,într-o manieră generalizată" măsura arestului preventiv, fapt ce agravează situația din penitenciare. Acest raport explică faptul că izolarea în sine produce tratamente degradante pentru oamenii privați de libertate și nu duce la îndeplinirea obiectivului principal și anume reinserția în societate.
2. Cum sunt pedepsite infracțiunile de corupție
Conform codului penal, traficul de influență se pedepsește cu închisoare de la 2-5 ani, sau cu până la 1/3 mai mult în cazurile grave, iar darea de mită și luarea de la 2-8 ani, putând urca până la 10 ani.
Spre deosebire de Europa care tratează în multe cazuri corupția cu pedepse cu suspendare (a se vedea articolele precedente din seria #vremotarakafara), interesul fiind recuperarea prejudiciilor, în lumea latină, deci și în Costa Rica, pedepsele sunt cel mai adesea cu executare, și orientate spre maxim, nu spre minim.
3. Câteva cazuri faimoase de corupție
- Miguel Angel Rodriguez (fost președinte al țării) condamnat la 5 ani închisoare pentru instigare la corupție și îi este interzis exercitarea pe o perioadă de 12 ani a dreptului de a fi ales în funcții publice; a fost achitat pentru cele 4 infracțiuni de îmbogățire ilicită
- Rafael Angel Calderón Fournier (fost președinte) condamnat la 5 ani închisoare pentru deturnarea fondurilor publice cu prejudiciu de 8 milioane dolari.
- Guido Sibaja Fonseca (asistentul directorului executiv al Institutului de Electricitate din Costa Rica) condamnat la 15 ani de închisoare pentru corupție gravă și fraudă. Îi este interzis exercitarea pe o perioadă de 12 ani a dreptului de a fi ales în funcții publice. Se deduce din pedeapsă cele 18 luni petrecute în arest preventiv
- Ultimul președinte costarican, Luis Guillermo Sollis, este și el acuzat de corupție în legătură cu accelerarea importurilor chineze de ciment în favoarea unui om de afaceri din industria cimentului. Dosarul încă nu a fost finalizat. În același scandal și președintele Curții Supreme din Costa Rica a demisionat din funcție.
4. Și totuși, de ce a ales Udrea Costa Rica?
În primul rând pentru că nu are tratat de extrădare cu România. Și asta îngreunează foarte mult punerea în aplicare a mandatului de executare a hotărârii definitive de condamnare. Totuși, există numeroase convenții UN semnate și care pot duce la extrădare. Spre exemplu, în august 2015 Vergil Hampu, condamnat în România pentru fraudă (prejudiciu de 370.000 USD), a fost extrădat din Costa Rica și trimis să execute pedeapsa. În 2014 Emil Dan Sarbu, condamnat în România la 13 ani închisoare pentru trafic de droguri, a fost trimis din Costa Rica acasă pentru a executa pedeapsa.
În al doilea rând, cetățenii costaricani care săvârșesc infracțiuni în alte țări (deci și în România) sunt protejați de lege și nu sunt extrădați. Dar Elena Udrea nu este cetățean costarican, cel mult fiica a devenit este dacă părinții au înregistrat-o astfel. Părinții cetățeanului costarican devin rezidenți ai Costa Rica, nu cetățeni costaricani la rândul lor.
În ultimul rând, trebuie observat că în Costa Rica există o lege a extrădării, lege care stipulează la art. 2 alin. 7 că nu se acordă extradarea în cazul în care infracțiunea săvârșită este politică sau conexă politicului. Rămâne de văzut în ce măsură se va face aplicarea acestui articol pentru Elena Udrea, deși cu certitudine avocații ei îl vor invoca.
Pe de altă parte, în ceea ce privește ipoteza înduioșării judecătorilor costaricani cu relatări despre abuzurile din justiția română, acest lucru este improbabil. Vorbim totuși de o țară care și-a trimis la închisoare doi foști președinți pentru fapte de corupție, și îl anchetează pe al treilea. Deci populația s-a obișnuit și a acceptat că și în păturile cele mai înalte ale societății poate exista corupție, și că dacă este descoperită ea trebuie pedepsită aspru.
Până una alta, pe Elena Udrea o așteaptă o detenție de maxim 2 luni într-o închisoare costaricană (care nu oferă condiâii bune, după cum spuneam), urmând un proces pentru extrădare, prilej cu care va trebui să convingă că nu trebuie extrădată, ba mai mult, că are dreptul la azil politic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
