Danez de origine, ca şi faimosul Lars von Trier, Nicolas Winding Refn a făcut nişte cursuri de artă dramatică la New York. N-a avut însă timp să le şi termine fiindcă a fost eliminat disciplinar din şcoală! Aşa că revine în Europa, la Copenhaga, unde se apucă din nou de studii de artă. Dar le abandonează, din nou, când un producător îi dă posibilitatea să turneze, în lung metraj, un subiect scris pentru unul scurt, realizat şi interpretat de autor. Ciudatul film apare în 1996, se numeşte Pusher, şi tânărul de 26 de ani impresionează prin stilul său vizual percutant (cu camera pe umăr) încât va mai cunoaşte alte două episoade: în 2004 Pusher 2 şi în anul următor, 2005, Pusher 3.
Înainte de asta însă, Refn comite, în 1999, Bleeder apoi stilul sau modern şi novator îi deschide drum cu prima sa producţie în limba engleză, INSIDE JOB. Deşi îl avea pe John Turturro în rolul principal, filmul cunoaşte un asemenea eşec financiar, încât Refn iar se întoarce la origini, în Danemarca, să turneze aici BRONSON care transfigurează viaţa unui prizonier periculos din Anglia. Dar lipsa banilor şi dificultăţile dramaturgiei în textul pe care-l tot reface de mai multe ori, duc la suspendarea muncii de platou şi-l silesc să accepte un alt proiect, VALHALLA RISING. Prezentat la Veneţia în 2009, Războinicul tăcut, e o operă de explorare pe un subiect care l-a obsedat mereu, existenţa istorică a legendarilor vikingi. Salutat nu numai în festivaluri dar şi în săli, succesul comercial al noului film îi dă posibilitatea să se întoarcă la proiectul său drag, BRONSON care a ţinut afişul parizian toată primăvara trecută şi a strâns o cunună de aprecieri superlative precum “Adevarata reînventare a genului” cum nota Positif iar altcineva, în revista “Excessif”, scria: “Dacă toate filmele ar degaja atâta energie, piaţa cocainei s-ar prăbuşi…”
Energia este trăsătura de stil care-l caracterizează şi în acest ultim film, DRIVE, cu care a fost invitat în competiţia de la Cannes. Ryan Gosling, protagonistul său, interpretează un tip solitar care conduce, ziua, la Hollywood, în cascadorii cinematografice şi noaptea, în “Oraşul îngerilor” pentru spargeri de bănci. El e doar la volan, nu se bagă, riscul le aparţine celorlalti. Ruta sa accidentată se intersectează cu cea a unei femei care-şi aşteapta soţul să iasa din puşcărie. În prima parte, filmul e o poveste de dragoste vibrantă, în cea de a doua devine de o violenţă atroce, greu de suportat. Îndrăgostitul se transformă în samurai! Dar ceea ce defineşte înainte de toate Drive-ul lui Refn este ritmul trepidant, tensiunea şi fiorii lirismului, însuşire de care puţine pelicule difuzate aici au dat dovadă…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
