Uniunea Europeană şi-a propus ca, până în 2050, să fie înregistrate zero decese din accidente rutiere. Vision Zero, programul suedez care datează din 1997, ar urma să fie implementat la nivelul tuturor statelor membre.
Care este, însă, rata de succes? Deşi are aproape 30 de ani de când a abordat această viziune, Suedia nu a reuşit încă să ajungă la zero decese din accidente rutiere. Ce lecţii poate prelua România?
Am vorbit despre asta într-o ediţie specială a emisiunii DC Conducem cu Răzvan Pârvu, comandant de poliţie în Helsinbourg, Suedia.
"Au trecut aproape 30 de ani şi Suedia nu a atins încă acest obiectiv. Este foarte greu de atins. Anul trecut au fost 213 decese în accidente. La jumătate faţă de 1997, când a fost introdusă această viziune zero. Dar se lucrează în continuare?", a declarat Răzvan Pârvu.
România cheltuie 7 miliarde de euro pe an, aproximativ 2% din PIB, pentru despăgubirea victimelor accidentelor de circulaţie, însă ce face Suedia? Ce investiţii se fac acolo?
"Investiţiile sunt enorme, mai ales în infrastructură. Instituţiile colaborează. Mai avem şi factorul educaţie, care începe de la grădiniţă. Suedia a investit cam în jur de 1 miliard de euro anual în infrastructură, pentru a atinge această viziune zero. Vorbim aici de drumuri, intersecţii refăcute, elemente de siguranţă instalate şi menţinute. Proiectarea preventivă a infrastructurii, despre asta vorbim. Apoi s-a trecut la siguranţa vehiculelor. Companiile producătoare de maşini colaborează cu statul suedez pentru a preveni accidentarea gravă a şoferilor şi a pasagerilor. Cum am zis şi în dezbaterea organizată de dvs, avem foarte multe ministere care colaborează în acest sens. Poliţia face des teste de alcool, de droguri, monitorizează viteza, toate astea pentru a scade nivelul accidentelor. Şi tot nu am ajuns la zero, pentru că este foarte greu. Putem face maşinile oricât de sigure, dar avem un element pe care nu îl putem controla: omul! Cel care stă în spatele volanului", a mai declarat Răzvan Pârvu.
Şoferul român, un caz aparte
Emil Gâtej, subcomisar în cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, a studiat fenomenul siguranţei rutiere timp de 15 ani și atrage atenția asupra unui aspect neglijat: profilul emoțional al conducătorului auto.
Un prim aspect care fragilizează siguranța pe șosele este chiar modul în care sunt formați noii participanți la trafic. Accentul este pus pe promovarea unui examen, nu pe dobândirea unor abilități reale de supraviețuire și adaptare în trafic.
"În urmă cu 15 ani am hotărât să documentez ştiinţific partea de siguranţă rutieră legată de psihologie, iar psihologia conducătorului auto este un domeniu foarte vast, complicat.
Problema, la nivelul României, din perspectiva psihologiei factorului uman, se rezumă la câteva aspecte. Iar aceste aspecte se desfac în foarte multe faţete. Primul dintre ele ar fi profilul conducătorului auto din România. Care, din păcate, din punct de vedere al formării, al pregătirii, nu este foarte bine pregătit. Uneori, e pregătit doar să ia permisul, nu să fie cu adevărat şofer", a declarat Emil Gâtej în cadrul dezbaterii "Educaţia rutieră: disciplină obligatorie indiferent de vârstă", organizată de DC Media Group.
"Să ai maşină înseamnă să ai putere. De putere fie îţi este frică, fie devii agresiv cu ea"
La lipsa de pregătire practică se adaugă un bagaj emoțional specific spațiului românesc. Trecerea de la perioada comunistă, când autoturismele erau o raritate, la prezentul în care mașina dictează statutul social, a creat extreme comportamentale la volan.
"Un alt aspect priveşte partea emoţională. Românii au o tipologie foarte interesantă legată de condus. Fie înseamnă frică, adică e ceva foarte complicat să conduci o maşină, nu prea au fost maşini în perioada ante-decembristă. Acum, să ai o maşină înseamnă să ai putere, iar de putere fie îţi este frică, fie devii foarte agresiv cu ea", a mai explicat specialistul în psihologie comportamentală.