Sărbătoarea națională nu poate rămâne doar 1 Decembrie

Trebuie amintit mereu că acest lucru, Marea Unire de la 1 decembrie 1918, nu ar fi fost posibil niciodată fără ca România să își fi declarat independența de stat în 10 mai 1877, iar apoi să își consolideze poziția și să își afirme voința și idealurile între statele Europei și prin proclamarea Regatului la 10 mai 1881.
Se cuvine ca pe viitor să facem tot ce ne stă în putință ca ziua de 10 mai, alături de 1 decembrie, să fie zi națională, pentru că e practic serbarea care marchează ”majoratul” statului român, iar Marea Unire e serbarea maturității, intervenită ceva mai târziu și strâns legată și condiționată de prima.
Ceea ce a făcut diferența atunci, la 1918, a fost conștiința personalităților României, educate în spiritul strămoșesc, dar conectate și la epoca modernă ce tocmai se instala peste tot în Europa, și credința că România și neamul său pot reprezenta și altceva decât o țară aflată la cheremul marilor puteri și intereselor geostrategice egoiste.
Viziunea, tactul, diplomația lui Ionel Brătianu au fost ca apa, indispensabile.
Caracterul tare și determinarea generalilor Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Eremia Grigorescu, în pofida neînțelegerilor dintre ei, au fost pentru armata română precum vântul bun pentru marinari după o furtună teribilă.
Prudența și chibzuința lui Iuliu Maniu ne-au ținut mereu cu picioarele pe pământ, apropiindu-ne cu pași mici și siguri spre îndeplinirea visului de aur.
Peste toți și toate, LOIALITATEA Regelui Ferdinand, energia și credința de nestrămutat a Reginei Maria, au fost focul ce au ținut caldă întreaga națiune atunci când totul părea pierdut.Astfel, decembrie 1916, la pierderea a 2/3 din teritoriul țării și refugierea întregii armate în Moldova și a administrației la Iași, noiembrie 1917 când Rusia ieșea din joc prin revoluția bolșevică și ne lăsa singuri în fața tuturor, mai 1918 când guvernul Marghiloman semna pacea separată cu Puterile Centrale, inspirat neratificată de către Regele Ferdinand, au fost momente ale purgatoriului istoric prin care a trebuit să trecem și care ne-au călit.
Astăzi, politicieni și personalități ca Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Take Ionescu, Vasile Goldiș sunt RARA AVIS. Este, de fapt, mai mult o încurajare personală optimistă pentru că astfel de personaje nu mai există deloc.
Mai avem puține legături cu trecutul măreț de acum 100 de ani.Familia Regală a României este cea mai puternică dintre ele.Ea trebuie să fie în continuare modelul care să ne inspire și focul sub care să se reclădească țara, vremelnic abătută de la cursul ei firesc, și să îi călească pe români.