Maniu spunea că, în politică, numai boul e consecvent. Culmea inconsecvenței este candidatul etern, ajuns în politică de la oi. Gigi Becali a încercat toate variantele posibile, s-a aliat, ori a susținut, pe rând, tot ce se putea susține. Este o culme a traseismului, fiindcă nu sare dintr-o parte în alta singur, ci cu toată turma, adică partidul pe care îl păstorește.
După ce l-a susținut pe Geoană, a sărit în tabăra lui Băsescu, a curtat PDL, apoi s-a alit cu un inamic vechi al președintelui, respectiv Corneliu Vadim Tudor. Ultima declarație de care îmi amintesc este că va face tot ce-i spune fratele mai mare. Chiar i-a cerut ordine lui CVT.
După nici o lună, l-a lăsat baltă. Pe o scenă atât de complicată cum este cea electorală, la București, nu-mi dau seama dacă noua fractură, din tabăra opoziției la Opoziție, va avea vreun efect legat de fragmentarea voturilor etc.
Dar pot să mă gândesc la un efect colateral: o lovitură la adresa lui Dan Diaconescu și a partidului său. Sunt multe asemănări între acești candidați exotici, antisistem, apăruți în politică pe seama notorietății dobândite în alte domenii (sport/mass media).
Cât de consecvent este Dan Diaconescu nu putem ști. Dar Becali umple de ridicol toată seria de Păcali din politică, inclusiv cel mai recent dintre modelele acestei mărci.