Muammar el Gaddafi a săvârșit crime îngrozitoare în viața sa. Sfârșitul i s-a tras însă de la greșeala de a face public faptul că a sprijinit cu bani mulți campania electorală a lui Nicholas Sarkozy. Franța a ripostat militar imediat de partea rebelilor – mulți dintre ei foști locotenenți ai dictatorului - obligând și NATO să facă front comun.
Prin dispariția lui Gaddafi, interesul Franței este satisfăcut: petrolul libian va aproviziona continentul. Același petrol care l-a făcut pe Gaddafi, un dictator odios și un terorist dovedit, perfect frecventabil în Occident- în ultimii ani se împrietenise și semnase contracte grase cu Tony Blair, Nicholas Sarkozy și Silvio Berlusconi – îi va ajuta și pe urmașii săi, la fel de criminali, să intre în grațiile Occidentului.
În Libia, o dictatură laică are toate șansele să fie înlocuită de una religioasă. Foștii locoteneți ai lui Gaddafi reuniți într-un Consiliu Revoluțional își vor împărți țara și veniturile din petrol. Asta într-o primă etapă. În scurt timp însă va începe lupta pentru putere. Libia este organizată în triburi, iar războaiele vor fi sângeroase.
Gaddafi avea o datorie de câteva miliarde de dolari către România lui Ceaușescu. Nimeni nu s-a mai ocupat de-a lungul timpului să recupereze banii. De-acum încolo nici nu mai poate fi vorba de vreo compensație. Tot ce se va mai lua din Libia va trece prin Franța și Italia.