Presa afiliată Dreptei și progresismului vâna fiecare greșeală a premierului de Stânga, de la mici dezacorduri pe care le fac mulți în vorbirea liberă până la ”dezastrul monumental” din Muntenegru, unde contracandidata lui Klaus a încurcat numele capitalei Podgorița cu cel al capitalei statului Kosovo. Pe care, evident, toți experții în aria cercului îl știau ca pe apă. Noaptea din somn dacă îi trezeai, primul cuvânt pe care îl rosteau era Priștina.
Nicușor Dan, la început de mandat, calcă în străchini. Nu, nu mă refer la gafele de protocol. Așa merge el, mai puțin elegant. Iar mass-mediei nu-i scapă nicio abatere de la parcurs. Care e riscul pentru Nicușor, când se tot împiedică pe la reuniunile internaționale sau pe la evenimentele cu fanfară de acasă? ”E periculoso sporgersi”, cum avertiza pe vremuri CFR-ul? Există riscul să cadă și el dacă se apleacă mai mult pe geamul deschis al vagonului?
Nu e unul foarte mare. E drept că presa de azi e diferită de cea a lui Iohannis. S-au mai schimbat proprietarii, s-a schimbat și publicul. A apărut o a treia forță, egală sau mai mare decât Stânga și Dreapta, s-au risipit fidelitățile de brand, estabilishmentul se clatină, ca la cutremur.
Încă nu e pericoloso sporgersi
Totuși, nu cred în scenariile care îl văd pe Nicușor Dan dat de-a berbeleacul, fiindcă își calcă pe șireturi pe covorul roșu, la Copenhaga ori Bruxelles. Spun unii: Iohannis era leneș, dar măcar dădea bine în poza de grup, îi domina pe toți cu statura sa impozantă și mersul de cavaler teuton, uită-te la Nicușor cum se bâțîie și se fâstâcește, ne face de râs la oamenii ăia.
Cred că ne umflăm prea mult în pene închipuindu-ne că ”omul ăla” n-are altă treabă decât să se uite la tv cum merge președintele unei țări mai puțin importante din est. Poate au auzit părinții lui de Hagi sau Nadia, exclus să-l intereseze pe francezul sau danezul de azi cum bate pasul de defilare și cum îl cheamă pe Nicușor Dan.
Aerul marțial al lui Iohannis ne-a folosit exact cât curentul de aer dintre două geamuri deschise, adică deloc. Mai știți cum se gudura teutonul pe lângă Nehammer, după ce l-a plesnit peste ochi cu Schengen-ul? ”Nu va fi niciun boicot”, îl asigura pe liderul austriac, în numele românilor, președintele lor. Nu mă interesează, deci, cum arată Nicușor Dan în poza de familie, ci cum va acționa în situații similare. Asta rămâne de văzut.
Cât privește imaginea sa de acasă, aici poticnelile nu schimbă mai nimic. Cei care l-au respins, au un motiv în plus să își spună că au făcut bine. Cei care l-au votat din convingere, vroiau oricum un președinte altfel, călare pe bicicletă, cu rucsacul în spate și părul vâlvoi. Ceva între CEO-ul de corporație IT și ong-istul care apără planeta de vântul plin de metan al vacilor sau de paiul de plastic mov.
Ceilalți, până la 53 de procente, n-au avut încotro.