Elveția a dezvoltat sub Alpi o rețea subterană impresionantă formată din peste 1.400 de tuneluri și aproximativ 2.000 de kilometri de galerii.
În momentul în care un tren pătrunde în tunelurile alpine din Elveția, călătorii observă doar câteva minute de întuneric și schimbarea presiunii din urechi. Dincolo de această experiență obișnuită se ascunde însă una dintre cele mai ample investiții de infrastructură din Europa, o rețea subterană construită în aproape trei decenii, concepută atât pentru transport eficient, cât și pentru reducerea impactului asupra mediului.
Elveția dispune de peste 1.400 de tuneluri, iar lungimea totală a tunelurilor și galeriilor depășește 2.000 de kilometri. Rețeaua include tuneluri feroviare care străbat Alpii, pasaje rutiere de pe autostrăzile naționale și galerii utilizate pentru alimentarea cu apă și energie. Prin amploarea sa, infrastructura subterană rivalizează cu cele mai extinse sisteme de transport urban, potrivit Eco News.
Piesa centrală a acestui sistem este Noua Legătură Feroviară prin Alpi (NRLA), un proiect care conectează tunelurile de bază Lotschberg, Gotthard și Ceneri într-un coridor feroviar aproape lipsit de diferențe de nivel. Tunelul de bază Gotthard, cu o lungime de aproximativ 57 de kilometri, este în prezent cel mai lung tunel feroviar din lume, iar trenurile de pasageri îl parcurg în jur de 20 de minute.
Deși beneficiile pentru călători sunt evidente, timpi de deplasare mai mici, trasee mai line și evitarea traficului rutier montan, obiectivul principal al investiției este protejarea Alpilor. Autoritățile elvețiene au promovat proiectul ca o modalitate de a transfera transportul de marfă de pe șosea pe calea ferată, reducând astfel poluarea din zonele alpine.
Mutarea transportului de marfă pe calea ferată
Înainte de implementarea acestei politici, un număr tot mai mare de camioane traversau văile alpine, ceea ce însemna emisii de gaze de eșapament în localități, smog în sezonul cald și riscuri sporite de accidente pe drumurile montane. În anii 1990, cetățenii Elveției au aprobat Inițiativa Alpină, prin care statul și-a asumat mutarea transportului de marfă pe distanțe lungi de pe șosele pe trenuri.
Tunelurile construite sub Alpi permit circulația unor garnituri de marfă mai lungi și mai grele pe un traseu aproape plat, reducând consumul de energie deoarece locomotivele nu mai trebuie să urce pante abrupte. Studiile dedicate transportului de marfă arată că trenurile folosesc, în general, mult mai puțină energie decât camioanele și produc semnificativ mai puține emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare tonă transportată pe kilometru.
Această strategie, completată de o taxă aplicată vehiculelor grele în funcție de distanța parcursă, a schimbat radical transportul prin Alpi. Astăzi, peste 72% din mărfurile care traversează Alpii elvețieni sunt transportate pe calea ferată. În 2018, aproximativ 941.000 de camioane au traversat regiunea, cu aproape o treime mai puține comparativ cu anul 2000.
Potrivit estimărilor analiștilor, fără această politică de transfer către transportul feroviar, alte câteva sute de mii de camioane ar fi circulat prin Alpi, ceea ce ar fi însemnat și emisii suplimentare importante de dioxid de carbon.
Chiar și așa, obiectivul stabilit nu a fost atins complet. În 2019, un specialist din cadrul Oficiului Federal Elvețian pentru Transporturi afirma că numărul camioanelor coborâse sub pragul de un milion anual, însă rămânea peste ținta politică. Datele oficiale din 2022 indicau aproximativ 880.000 de curse de camioane prin Alpi, în timp ce transportul feroviar continua să dețină aproximativ 74% din totalul mărfurilor transportate.
Pentru locuitorii regiunilor alpine, fiecare tren de marfă care înlocuiește un convoi de camioane înseamnă mai puțin zgomot pe timpul nopții, un aer mai curat în sezonul cald și drumuri mai sigure.
Cum a fost redus impactul asupra mediului
Realizarea unor astfel de lucrări implică inevitabil intervenții majore asupra mediului. Numai construcția tunelului de bază Gotthard a necesitat excavarea a aproximativ 28 de milioane de tone de rocă și utilizarea unor volume foarte mari de beton.
Autoritățile și inginerii implicați în proiect au adoptat însă măsuri pentru limitarea efectelor asupra naturii. Un raport oficial privind proiectul Gotthard arată că cei 152 de kilometri de puțuri și pasaje au fost excavați cu daune minime asupra mediului.
Acolo unde a fost posibil, materialele de construcție au fost transportate cu trenul sau pe apă. Utilajele de pe șantiere au fost echipate cu filtre pentru particule, apa rezultată din lucrări a fost tratată și răcită înainte de a fi deversată în râuri, iar comunitățile din apropiere au fost protejate prin bariere împotriva zgomotului și prafului. În plus, vehiculele de șantier au fost spălate frecvent pentru a limita murdărirea drumurilor.
Protejarea biodiversității a făcut, de asemenea, parte din proiect. După finalizarea lucrărilor, malurile râurilor au fost refăcute, unele cursuri de apă au fost readuse mai aproape de configurația lor naturală, iar zidurile din piatră uscată au fost reconstruite pentru a crea habitate pentru reptile și alte animale mici. Principiul aplicat a fost simplu: impactul produs în subteran trebuie compensat prin refacerea mediului de la suprafață.
În același timp, infrastructura subterană contribuie și la adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Tunelurile și galeriile oferă protecție împotriva avalanșelor, căderilor de pietre și fenomenelor meteorologice extreme, menținând funcționale legăturile de transport chiar și atunci când drumurile de la suprafață devin impracticabile.
Un model pentru alte state
Rețeaua subterană a Elveției este rezultatul unei strategii dezvoltate pe termen lung. Inițiativa Alpină și proiectul NRLA au fost susținute prin vot cu zeci de ani în urmă, iar realizarea lor a presupus ani de proiectare, dezvoltarea sistemelor de siguranță și soluții inginerești complexe. În prezent, un fond federal dedicat căii ferate asigură finanțarea modernizărilor și a noilor investiții, independent de ciclurile politice.
Experiența Elveției oferă un posibil model pentru statele care se confruntă cu autostrăzi supraaglomerate și cu emisii ridicate generate de transportul rutier de marfă. Totuși, specialiștii subliniază că tunelurile, singure, nu reprezintă o soluție pentru reducerea emisiilor. Rezultatele apar doar atunci când sunt integrate într-o strategie mai amplă, care include investiții consistente în infrastructura feroviară, taxe ce reflectă costurile reale ale poluării și măsuri care stimulează utilizarea unor mijloace de transport mai puțin poluante.
Pentru călătorii care folosesc zilnic trenul, toate aceste investiții se traduc într-o experiență aparent banală: un peron curat, un tren care pleacă la timp și o călătorie fără întârzieri. Tocmai această fiabilitate îi determină pe mulți să renunțe la automobil și să se bazeze pe vasta rețea subterană construită sub Alpi.
CITEȘTE ȘI: Referendum Elveția: Rezultat final / update