"Gheorghiță, nu am murit?". Actrița Nuami Dinescu, despre moartea mamei sale: Nu am putut să opresc nimic. Nimeni nu poate

"M-am trezit la 4.30. Brusc. Atunci stătusem într-un fotoliu, ca în ultimele trei săptămâni, și am moțăit toată noapte. Pe la 5 și ceva mă furase un pic somnul și m-am trezit brusc, ca acum. M-am uitat la ea, respira greu, dar un altfel de greu, m-am uitat pe pulsoximetrul de pe degetul ei, la 5 dimineața erau valorile bune, oxigen, puls. Am stat într-o încremenire totală, cu ochii ficși pe ea. Pe la 5.30 mi s-a părut ceva altfel în oboseala ei, parcă nu mă mai vedea.

Ana era întinsă pe o parte la picioarele ei, așa a dormit în ultimii 13 ani, doar pe o parte, cu ochii pe ea, cu mâna pe ea, cu mâna pe piciorul ei, să o simtă în cazul în care voia ceva peste noapte și nu spunea (mama nu te-ar fi deranjat pentru nimic în lume, mai bine suferea așa, în tăcere, "Cum să scoli un om din somn, că te doare ceva? Mi-o mai trece! "). Ana, zic, "ia trezește-te, ca nu-mi place cum respiră". Ana a țâșnit din pat. Gheorghiță, care era în camera de alături, din doi pași a fost lângă noi și ne-am uitat unul la altul”, a scris actrița pe Facebook.

"Gheorghiță, nu am murit? Noi am râs atunci"

"Aveam lumânarea și chibritul pregătite, le mai mai aprinsesem odată când ne-a zis ea, cu vreo lună în urmă, "ia să-mi aprindeți lumânarea, că eu plec la Domnul". Atunci i-am aprins-o și mama a adormit, s-a trezit după vreo două ore, a făcut ochii mari. "Gheorghiță, nu am murit?". Noi am râs atunci și cred că s-a și strecurat speranța că mai avem ceva timp. De data asta, am știut. Ana s-a albit la față, Gheorghiță mi-a dat mie lumânarea și chibritul, am aprins-o și am stat acolo, lângă ea, cu ochii larg deschiși, ca și când aș fi vrut să arunc ceva în aer, să opresc totul. Nu am putut sa opresc nimic. Nimeni nu poate", a mai spus artista. 

Nuami Dinescu a explicat că cele trei zile, între moartea mamei şi înmormântarea ei, i-au fost, încet, șterse din memorie, dar fiecare reamintire a momentului îi face inima să bată și mai tare.

"Nu știu cum au fost cele trei zile. Acum, când îmi revine fiecare secvență în minte, mi se face sufletul ghem și parcă îmi bate inima și mai tare. Atunci, nu. M-am rugat în tot timpul ei din urmă, Doamne, dă-ne putere, și nouă și ei, să putem să trecem peste toate. Și peste asta. Să nu facem nimic din ce nu i-ar fi plăcut ei.”, a încheiat Nuami Dinescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News