D-na Angela Merkel și dl. Martin Schultz, germani amândoi, sunt cei care au impus, practic, României un prag la referendumul de suspendare al președintelui. De la CCR și de la dl. Augustin Zegrean nu are nimeni nicio pretenție... Urmare a presiunilor de la Berlin, directe sau via Bruxelles, demiterea președintelui Băsescu se poate face cu 9,16 milioane de participanți la vot. Între cele 27 de state membre UE, doar România și Lituania au prag electoral la referendum. Lituania are o explicație, fiind un stat unde există mai puțin de două milioane de persoane cu drept de vot.
Decizia recentă a d-lui Traian Băsescu de a boicota referendumul pune România în fața unor opțiuni împotriva logicii elementare și a valorilor fundamentale ale democrației. Boicotul d-lui Băsescu și al PDL duce la încălcarea secretului votului. Se presupune că doar cei care se vor prezenta la urne vor vota împotriva lui Băsescu. Mai mult, decizia anunțată a Suspendatului de a se întoarce la Cotroceni, chiar cu nouă milioane de voturi împotrivă, pune grave probleme de legitimitate, nu doar a președintelui, ci a tuturor instituțiilor statului. În ultimele sale apariții televizate, președintele a afirmat clar că îi va aduce în fața legii pe ”autorii loviturii de stat”, a amenințat un mogul de presă că nu mai avea contracte cu statul – rezultă că dl. Băsescu dă și ia aceste contracte -, a explicat de ce România va fi exclusă din Europa, fără dânsul la Cotroceni, și a escaladat toate culmile demagogiei cu pretextele pe care le-a găsit pentru a explica de ce românii trebuie să se ferească de esența democrației: votul liber, secret, egal și corect.
Nu-mi pierd timpul acum amintind noile lozinci ale d-lui Băsescu și PDL: ”Salvați România, ascunzându-vă în ziua votului sub pat”. Problema nu mai este a d-lui Băsescu, despre care scriam zilele trecute că a ieșit din istorie pentru a intra în ridicol.
Problema este astăzi nu doar a României, ci și a Germaniei. În 1940, Diktatul de la Viena marca viața a milioane de români, unii dintre ei pierzând-o definitiv în urma prigoanei hortyste. Diktatul de la Berlin riscă, în 2012, să marcheze pentru încă o generație România. Germania reprezintă astăzi locomotiva Europei, principala forță integratoare, speranța întregului Est, fost comunist. Sunt cunoscute reclamele din România, în care, doar fiindcă se precizează proveniența germană a unei mărfi, de la automobile la vopseluri, succesul este garantat. A fi german astăzi în România înseamnă a fi drept, corect, cinstit, de calitate. Pe scurt, o garanție. Cum vor reacționa d-na Merkel și dl. Schultz, dacă dl. Băsescu se întoarce la Cotroceni cu șapte sau opt milioane de voturi împotrivă? Explicația cu românii care au boicotat lovitura de stat sunt aberante. Bashar al-Assad în Siria găsește explicații mai robuste crimelor îngrozitoare pe care le-a comis. Îl va felicita d-na Merkel pe dl. Băsescu, pentru succesul de a obține opt milioane de voturi împotrivă și câteva voturi pentru? Spre deosebire de Germania lui Hitler, Germania d-nei Merkel este un stat profund democratic. Sunt convins că d-na Merkel și dl. Schultz nu și-au dat seama că, practic, au impus un diktat Bucureștiului. Mă aștept ca ambasadorul Germaniei la București, Andreas Von Mettenheim, care tocmai s-a întâlnit cu premierul Ponta, să fi transmis corect la Berlin ultimele desfășurări din România. Sau măcar scrisoarea trimisă marți de premierul Ponta direct d-nei Merkel să ajute la conştientizarea răului involuntar pe care decizia d-nei Cancelar l-a făcut pentru 22 de milioane de români.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
