În doar trei săptămâni, Liviu Dragnea a întors jocul de la ”daună totală” la ”victorie totală” în PSD, cum ar spune presa. O adevărată ”răsturnare de situație”, nu doar în partidul social-democrat, ci la vârful politicii românești.

Astăzi, putem vorbi despre guvernul Dragnea I, în care liderul PSD deține principalele pârghii de control. Coagularea unui alt centru de putere în partid devine extrem de dificilă. Dizidenții au câștigat un vector de imagine, în persoana lui Codrin Ștefănescu, dar au pierdut poziții din care ar putea distribui resurse, și ar putea atrage voturi în structurile de conducere din partid. Cei care vorbeau de o șubrezire a poziției liderului, silit să împartă decizia cu filialele, constată acum că Dragnea a impus un ”guvern al meu”, cu care este foarte probabil să intre în anul electoral, când îngheață jocurile în partid.

Cum a reușit alinierea planetelor?

Prin numirea lui Mihai Tudose, Dragnea nu a cedat, așa cum se credea, ci s-a asigurat că noul premier va fi unul cu vulnerabilități în partid. După 13 ani de luptă cu ceea ce PSD numește statul paralel, doar Opoziția și #rezistenții puteau crede că liderii partidului se vor arunca în brațele fostului doctorand al lui Coldea. Cu fiecare bezea făcută de presa anti-PSD premierului Tudose, în PSD creșteau acțiunile lui Dragnea.
Când își făceau auto-critica, spunând că nu are mână bună la oameni, Liviu Dragnea ascundea adevărul. Iar adevărul este că l-a citit bine pe Mihai Tudose și a înțeles că acesta este un rudimentar, limitat la câteva scheme prea puțin subtile (atacuri grosolane, pentru poziționarea ca adversar al lui Dragnea, promisiuni halucinante, care sperie până și politicienii deprinși să promită multe). Poate a intuit și că lipsa de experiență la vârf îl va expune pe Tudose infatuării, împingându-l să facă greșeli... Iar greșeala fundamentală, care i-a adus primul punct lui Dragnea, a fost că Tudose a pornit prea devreme atacul, înainte să se constituie masa critică de complotiști care ar fi putut să-i aducă victoria.
Strategia liderului PSD a fost impecabilă, în acest context. Un amănunt pe care mi l-au destăinuti chiar unii dintre cei care ar fi fost dispuși să-l debarce pe Dragnea este că Tudose nu a vorbit personal cu complotiștii, ci s-a bazat pe emisari care vorbeau în numele său. Ori, în politică, nu vinzi ”izmene pe călător”. Este drept că funcția îl ținea captiv în Palatul Victoria, în vreme ce Dragnea era în contact permanent cu organizațiile, dar acest handicap putea fi depășit în timp, pe măsură ce activitățile guvernamentale îl aduceau în contact cu liderii din teritoriu. De cealaltă parte, Liviu Dragnea a înțeles că factorul timp este esențial: de ce credeți că întâlnirea CEx de la sfârșitul lunii a fost organizată cu două săptămâni mai devreme?
Organizarea internă a PSD este alt factor care îl favorizează pe Dragnea. Liderul partidului se bazează pe organizații fidele, are și contestatari, este drept, dar balanța este înclinată de organizațiile cu lideri interimari. Aproape o treime dintre filiale au președinți numiți (de Dragnea). Nu doar că îi sunt recunoscători, căci recunoștința e o floare rară în politică, dar mai ales se tem de schimbare. Ca președinte în funcție, ei ar avea mari șanse să câștige șefia organizației, la votul de confirmare. Dacă se schimbă liderul, este posibil să fie schimbați și să nu mai fie în funcție la alegerile interne. La fel dacă votează anti-Dragnea și acesta rezistă pe poziție. De aceea, cu toate promisiunile de democratizare, decizia în CEx rămânea una ușor de controlat pentru liderul partidului. Ceea ce s-a verificat și la votul de nominalizare a miniștrilor din guvernul Dăncilă, cu D de la Dragnea.