Trăim într-o lume în care se consideră că trebuie să fii rece, să n-ai emoții pentru că te fac slab. Dar lumea nu-și mai cunoaște drumul, merge zăpăcită pe străzi, fără scopuri precise, indiferentă la ce-i în jur, crezând că așa va fi de neatins și că așa ajunge acolo unde toți visează: să aibă bani și succes. Dar banii și succesul nu se fac trecând nepăsător prin lume.
Nu vei fi mai bogat dacă un om cade lângă tine și tu mergi mai departe, găsindu-ți scuze absurde. Nici dacă auzi cum o femeie țipă și spui că "poate a făcut femeia ceva". Nici dacă arăți o liniște și o indiferență la disperarea celor din jur.
E posibil să ai bani la un moment dat, dar nu vei fi niciodată bogat. Dacă nu înțelegi ce scriu, stai liniștit/ă, scriu doar pentru cei care mai au o șansă să facă lumea din jurul lor mai bună. Fiecare gest mic contează. Și chiar dacă suntem prea preocupați cu propriul nostru destin... sau somn, sigur avem un minut din cele 1440 dintr-o zi ca să ne pese.
”O fi făcut femeia ceva”, ”o fi plecat cu vreunul”, ”eh, probleme de iubiți”, superficialitatea asta am auzit-o și eu într-o singură secție de poliție și cred că schimbarea care a permis multor polițiști să iasă la pensie a fost purificatoare și sper ca pe mulți dintre tinerii polițiști să-i țină entuziasmul și să-l dubleze prin profesionalism.
În altă ordine de idei, un caz de azi din mijlocul de transport în comun: o femeie în vârstă căuta ceva peste tot, în geantă, în pungă, sub scaune. Tensiunea ajunsese să fie evidentă. Lângă ea un tânăr cu căștile în urechi, pe scaun. În fața ei, o tanără. Femeia i s-a adresat tânărului. Nu a auzit-o, avea căștile în urechi. A încercat să i se adreseze fetei, care a aruncat o privire peste umăr. Femeia nu-și găsea telefonul, credea că l-a pierdut sau i-a fost furat. I-am cerut numărul, am sunat-o, era în geantă, dar, din cauza tensiunii, nu-l găsea. Mi-a zâmbit și "i-a revenit inima la loc". Un om bătrân o aștepta în stație și a găsit-o zâmbind, nu plângând. Nu vreau să dau exemplu, pentru că de mult nu mai funcționează puterea exemplului. Acum se numește "lauda de sine", deși e din altă categorie cea care nu miroase a bine. Ceea ce vreau să spun este că mi-a luat vreo 10 secunde să schimb un moment. Și ceea ce am observat e că tânărul avea căștile în urechi, dar era și orb. Tanăra nici nu vedea, nici nu auzea.
Indiferența și nepăsarea se găsesc în cele mai simple momente, dar așa cum se găsesc în momentele mai puțin semnificative, așa se găsesc și în cele mai importante momente, care fac diferența între viață și moarte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
