Un grup de țări din Uniunea Europeană, în frunte cu Germania și Franța, a redactat o propunere trimisă șefei diplomației europene, Kaja Kallas, pentru a limita folosirea dreptului de veto în politica externă. Planul urmărește evitarea blocajelor sistematice generate de un singur stat membru, prin promovarea abținerilor constructive, extinderea votului cu majoritate calificată și impunerea unor reguli mai stricte pentru invocarea intereselor naționale.
Un grup de țări din Uniunea Europeană, condus de Germania și Franța, propun un plan de evitare a dreptului de veto al unei singure țări. Inițiativa își propune să taie din fașă eventualele blocaje generate de o singură țară, așa cum se întâmpla atunci când Ungaria era reprezentată de Viktor Orban, potrivit Euractiv.
Propunerea are în vedere o abordare mai creativă a tratatelor UE, conform unui proiect de scrisoare către Kaja Kallas, văzut de Euractiv.
Berlinul a pledat de mult timp pentru abolirea principiului conform căruia toate deciziile de politică externă, cum ar fi sancțiunile împotriva Rusiei, trebuie decise în unanimitate de către toate cele 27 de țări. Totuși, abolirea dreptului de veto irită țările mai mici, care văd unanimitatea ca pe o potențială gură de oxigen.
„De asemenea, trebuie să ne asigurăm că această cultură a consensului încurajează acțiunea comună, mai degrabă decât să o împiedice, altfel vom avea legitimitate, dar nu și putere”, se arată în scrisoarea germană, susținută și de Olanda, Luxemburg și Franța.
Scrisoarea privind „ocolirea“ dreptului de veto ar urma să fie primită de Kaja Kallas
Scrisoarea, care urmează să fie trimisă lui Kallas înainte de o reuniune a miniștrilor de externe de miercuri la Wicklow, propune folosirea mai frecventă a așa-numitelor „abțineri constructive“, a procedurilor existente cu majoritate calificată și a unor limite mai stricte pentru guvernele care invocă obiecții de politică națională.
Apelurile de a solicita doar o majoritate calificată pentru luarea deciziilor de politică externă au câștigat teren pe măsură ce guvernele UE se confruntă cu un mediu geopolitic din ce în ce mai instabil, alături de un număr tot mai mare de cazuri în care unele națiuni și-au valorificat puterea de veto pentru a bloca sau a întârzia deciziile UE.
Ungaria lui Orban bloca adesea decizia în UE
Ungaria, sub Viktor Orbán, și-a folosit în mod repetat influența asupra deciziilor UE pentru a obține concesii, inclusiv garanții privind conducta petrolieră Druzhba. Sub Péter Magyar, Budapesta a blocat, de asemenea, Ucraina să înceapă negocierile formale de aderare la Uniunea Europeană. Blocajul a fost în cele din urmă depășit, iar Budapesta a permis avansarea Ucrainei către UE.
În cazul în care votul majoritar calificat se aplică unei decizii de politică externă, țările recunosc că guvernele se pot opune acesteia din „motive vitale și declarate de politică națională”, dar solicită ca aceste obiecții să fie clar justificate.
Țările ar trebui să evite să lege între ele probleme „substanțial fără legătură”, se arată în scrisoare, și ar trebui să își exprime preocupările suficient de devreme pentru a permite consultări și compromisuri.
Ștefan Popescu a comentat pentru DC News eliminarea dreptului de veto în UE
Într-un interviu exclusiv pentru DC News de la începutul acestui an, analistul de politică externă Ștefan Popescu a comentat propunerea de atunci a lui Manfred Weber, lider PPE, de eliminare a dreptului de veto astfel încât Uniunea Europeană să vorbească pe o singură „voce“ pe scena internațională.
Comentariul analistului făcea referire și la dorința Germaniei de creare a unei Uniuni Europene cu două viteze, în care primele șase economii din blocul comunitar să aibă o cooperare mai strânsă.
„Propunerea nu schimbă absolut nimic în condițiile în condițiile în care un grup de șase țări doresc să meargă pe o formă de cooperare mai strânsă față de celelalte. Este o chestiune mai mult de formă, dar în același timp, prin dorința de a se renunța la unanimitate, se vrea oprirea blocajelor, existente deja la 27 de state, dar care vor fi mult mai mari când vor fi 32, în 2030, când Macedonia de Nord, Albania, Muntenegru vor avea drept de veto.
În momentul în care șase țări vor decide să aibă o cooperare întărită față de celelalte, aș spune că suntem mai mult într-un registru formal decât unul de fond“, a concluzionat Ștefan Popescu, analist de politică externă.