În aceste momente, nu se cunoaște dacă Salina Praid va mai fi vreodată accesibilă. Dacă va fi, este posibil ca doar partea turistică să se redeschidă, dar nu așa cum era. Nimic din ce a fost astăzi nu mai e. Apa a pus stăpânire pe ea. Totul trebuie refăcut de la zero. Urmează studii și anchete. Lupta cu natura s-a pierdut fără arme. Au existat bani și avertismente. Se știa de peste 10 ani de potențialul dezastru, dar a mers și așa. Doar nu putea să ni se întâmple chiar nouă?
Iată că nenorocirea a lovit românii din Praid. Peste 130 de angajați activau în salina propriu-zisă. Dar toată viața comunității era în jurul salinei, partea turistică. Fie că vorbim despre șoferul de pe autobuzul care ducea turiștii în salină, despre doamna de la ghișeul de bilete, despre angajații din salina turistică, despre proprietarii/angajații de la magazinele din jur, despre spațiile de parcare, de cazare, totul exista datorită salinei, datorită turismului. Și nu mai există. Să dăm vina pe natură? E cel mai simplu, natura nu răspunde. Ea a distrus, dar a fost și lăsată s-o facă. Cine a lăsat-o? Abia când începem să răspundem la această întrebare găsim vinovații, iar vinovate nu sunt picăturile de ploaie.