Duminică, 26 aprilie, se împlinesc 40 de ani de la dezastrul de la Cernobîl produs în 1986, în Ucraina, aflată pe atunci sub control sovietic, amintește BBC, care trece în revistă evenimentele din acea zi şi urmările sale de lungă durată.
Efectele au fost devastatoare, iar impactul dezastrului s-a resimţit în întreaga lume. Potrivit ONU, evenimentul a afectat peste 3,5 milioane de oameni şi a contaminat aproape 50.000 de kilometri pătraţi de teren. Până în ziua de azi, dezastrul de la Cernobîl rămâne cel mai grav accident nuclear din istorie, subliniază Agerpres.
Ce s-a întâmplat la 26 aprilie 1986?
În primele ore ale zilei de sâmbătă, 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl a suferit o explozie catastrofală, trimiţând nori de material radioactiv peste zona înconjurătoare.
Accidentul s-a produs în momentul în care inginerii de la centrală efectuau un test pentru a vedea ce s-ar întâmpla în timpul unei pene de curent. Ei au întrerupt alimentarea cu energie electrică a unor sisteme, fără să ştie însă că reactorul era deja instabil. Puterea redusă a încetinit turbinele care împingeau către reactor apa menită să-l răcească. Cu mai puţină apă pentru răcirea sistemului, ceea ce a mai rămas s-a transformat în abur, acumulând cantităţi uriaşe de presiune. Până când operatorii şi-au dat seama ce se întâmplă, era prea târziu.
VEZI ȘI: Misterul câinilor albaștri de la Cernobîl
Explozia a fost atât de puternică încât a spulberat capacul de oţel de 1.000 de tone de pe reactor - adică atât cât cântăresc trei avioane de pasageri 747 la un loc. Explozia a creat, de asemenea, un incendiu care a ars incontrolabil. În zilele care au urmat, amploarea dezastrului avea să devină clară.
Cum a încercat URSS să muşamalizeze incidentul de la Cernobîl
În momentul dezastrului din 1986, Ucraina făcea parte din Uniunea Sovietică. Din 1922 până în 1991, Rusia şi ţările pe care le controla erau numite URSS - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.
URSS menţinea un control strict asupra diferitelor ţări aflate sub controlul său şi a limitat libertăţile şi informaţiile pentru cetăţenii săi. În zilele de după dezastru, guvernul Uniunii Sovietice a încercat să muşamalizeze incidentul şi a refuzat să raporteze ce se întâmplase.
Cu toate acestea, nu a durat mult până când alte ţări au putut să-şi dea seama că ceva nu era în regulă. Staţiile de monitorizare din Suedia au raportat niveluri anormal de ridicate de radiaţii în vânt. Oficialii au făcut presiuni asupra sovieticilor pentru a obţine o explicaţie, iar guvernul sovietic a trebuit în cele din urmă să admită că a avut loc un accident la Cernobîl.
Atitudinea sovieticilor a stârnit un val de indignare internaţional în ţările din întreaga lume cu privire la pericolele reprezentate de emisiile radioactive. Scandalul a avut repercusiuni politice şi economice uriaşe.
În anii următori, Uniunea Sovietică s-a aflat sub o presiune imensă şi a suferit schimbări uriaşe. Dezastrul de la Cernobîl i-a făcut pe oamenii care locuiau în Uniunea Sovietică să pună mai mult la îndoială guvernul şi să ceară mai multă transparenţă cu privire la modul în care era condusă URSS. Mulţi oameni cred că guvernul sovietic a fost forţat să devină mai puţin secretos ca urmare a accidentului. Apoi, în 1991, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe. Între dezastrul de la Cernobîl şi destrămarea URSS trecuseră mai puţin de şase ani.
Impactul global al accidentului nuclear de la Cernobîl
Când reactorul numărul patru al centralei de la Cernobîl a explodat, nu doar zona imediat înconjurătoare din fosta Uniune Sovietică a fost afectată. Radiaţiile otrăvitoare care au ajuns în atmosferă s-au răspândit peste mai multe ţări europene.
Multe părţi ale Regatului Unit au fost afectate. În consecință, guvernul a interzis vânzarea de oi de la mii de ferme, deoarece acestea ar fi putut ingera material radioactiv absorbit de iarba cu care se hrăneau. Regiunea North Wales din Ţara Galilor a fost cea mai afectată, oile din zonă "picând" testele de radioactivitate la 10 ani după accident.
Copii din Ucraina şi din alte ţări învecinate s-au îmbolnăvit. De altfel, mulți dintre ei se confruntă şi astăzi cu consecinţele dezastrului nuclear.
Un Cernobîl sigur
Imediat după explozie, oamenii de ştiinţă au trebuit să încerce să găsească o modalitate de a limita atât căldura, cât şi materialul radioactiv care se scurgea din miezul reactorului expus. Reactorul a fost acoperit cu un "sarcofag" gigantic, fabricat din oţel şi beton, pentru a opri degajarea şi mai multor radiaţii. Sarcofagul a fost construit rapid pentru a încerca să limiteze imediat problema şi nu a fost niciodată conceput să reziste mult timp.
În anii ce au urmat, s-a considerat că acest sarcofag era în pericol de prăbuşire şi a fost nevoie de o nouă soluţie. Construcţia unui noi "capac" de oţel, mai mare, a început în 2010, şi este cunoscut sub numele de Noua Structură de Izolare Sigură. În 2016, lucrările la noul capac au fost finalizate, iar imensul arc de oţel a fost mutat pe poziţie în decurs de câteva săptămâni.
Spre deosebire de sarcofagul original, Noua Structură de Izolare Sigură este proiectată să reziste mult timp - în jur de 100 de ani - şi va permite demontarea în siguranţă a reactorului din interior, folosind echipamente acţionate de la distanţă. Structura a costat aproximativ 1,5 miliarde de euro.
În reactor încă mai există cantităţi uriaşe de materiale radioactive periculoase şi va mai dura mulţi ani până când va fi vreodată complet sigur.
Astăzi, Cernobîl a devenit un loc popular pentru turiştii interesaţi de istoria sa. Companiile oferă tururi ghidate, iar unii oameni pătrund chiar ilegal în zonă. Acum nivelurile de radiaţii sunt suficient de scăzute pentru ca oamenii să petreacă în siguranţă perioade scurte de timp în zonă.
Cernobîl, ocupat de trupele ruse în prima zi a invaziei asupra Ucrainei
În februarie 2022, Cernobîl a fost ocupat de trupele ruse în prima zi a invaziei asupra Ucrainei. Potrivit personalului fostei centrale nucleare, trupele ruse au plecat aproximativ o lună mai târziu.
Deşi nu mai este o centrală electrică funcţională, Cernobîl nu a fost niciodată complet abandonat şi necesită încă o gestionare constantă.
În februarie anul trecut, Ucraina a acuzat Rusia că a vizat centrala electrică cu un atac cu drone - o afirmaţie pe care Rusia a negat-o. Rusia a declarat că armata sa nu atacă infrastructura nucleară ucraineană şi că "orice afirmaţii conform cărora acesta ar fi fost cazul nu corespund realităţii".
Potrivit unui organism de supraveghere al ONU, scutul protector care acoperă reactorul nuclear de la Cernobîl a fost deteriorat în urma atacului şi nu îşi mai poate îndeplini funcţia sa principală de izolare. Organismul ONU a adăugat că sunt "esenţiale" reparaţii pentru a "preveni degradarea ulterioară" a scutului nuclear. Cu toate acestea, experţi în mediu au declarat pentru BBC că "nu există motive de panică".
Profesorul Jim Smith de la Universitatea din Portsmouth, din Regatul Unit, care a studiat urmările dezastrului de la Cernobîl, a dat asigurări că "riscul este scăzut" deoarece praful contaminat este conţinut într-un "sarcofag" gros de beton, acoperit de scutul de protecţie.