Povestea lui Alen Bobinac, un tânăr din Croația, începe cu o dorință simplă: să scape dintr-o situație familială dificilă și să își ofere lui, dar și fratelui său o viață mai bună. Cu o mică sumă economisită – abia suficientă pentru un bilet de avion – s-a decis ca el să fie primul care pleacă în Irlanda, în căutarea unui loc de muncă.
Primele săptămâni le-a petrecut dormind sub cerul liber, în parcul St. Stephen's Green din Dublin, hrănindu-se cu conserve de fasole și mazăre, cumpărate cu puțin peste un euro pe zi, scrie Blic.
„Nu aveam niciun plan. Știam doar că trebuie să reușesc”, a povestit Alen pentru Irish Times.
Punctul de cotitură a venit când a descoperit serviciile locale pentru persoanele fără adăpost și așa-numitele „soup runs” – distribuții de mâncare caldă, care l-au scăpat de foame.
„Atunci am știut că nu va mai trebui să sufăr de foame”, spune Alen.
Care a fost primul său loc de muncă
Primul său loc de muncă a fost la cules de fructe, pentru care a fost plătit cu 50 de euro – bani cu care l-a adus imediat pe fratele său din Croația. A început apoi să lucreze ca ajutor de bucătar, deși încă dormea pe stradă.
Abia după un an de trai pe străzi a primit, cu ajutorul organizației umanitare Tiglin, șansa de a se muta într-un apartament de tranziție – locuință destinată celor care se pregătesc pentru educație sau angajare.
„Au trecut doar șapte zile de la viața pe stradă până la înscrierea la facultate”, își amintește Alen.
Astăzi, are două diplome de master și încearcă să ajute și alte persoane fără adăpost
Astăzi, Alen are două diplome de master: una în studii despre copii, tineri și familie, și cealaltă în relații internaționale.
Munca sa umanitară – în special ca manager al cafenelei pentru persoane fără adăpost Lighthouse din Dublin – i-a adus premiul primarului capitalei irlandeze, alături de fratele său. În Lighthouse, a organizat evenimente variate – de la concerte live și zile tematice, precum „Ziua Africană”, până la târguri de haine – toate pentru a atrage oamenii fără adăpost și a-i încuraja să facă primul pas spre o viață mai bună.
Pentru el, Irlanda este o țară a oportunităților și a solidarității: „Din prima zi am simțit că aici totul este posibil, că oamenii sunt calzi și că această comunitate funcționează ca un trib mare”, spune Alen.
Tânărul a mărturisit că nu a privit niciodată statutul de persoană fără adăpost ca pe un eșec, ci ca pe o parte a drumului său spre succes.
Astăzi, în timp ce Irlanda înregistrează un număr record de persoane fără adăpost, el reamintește zilnic că, indiferent cât de grele ar fi condițiile, există mereu o cale de ieșire – dacă ai voință, sprijin și o șansă.