Vremea din România pare că își pierde reperele tradiționale. După o primăvară marcată de oscilații extreme, cu zile neobișnuit de calde în martie și episoade reci în aprilie, începutul verii aduce deja...

Răspunsul vine din partea Roxanei Bojariu, climatolog la Administrația Națională de Meteorologie, care atrage atenția că aceste variații tot mai evidente sunt rezultatul unui proces global de amploare: încălzirea globală accelerată.

„Primăvara, ca anotimp de tranziție, este oricum mai capricioasă ca anotimpurile solstițiale, adică e vorba de vară și de iarnă, la fel ca toamna. Dar, într-adevăr, fluctuațiile pe care le înregistrăm, aceste capricii, sunt de o intensitate mult mai mare decât cea cu care am fost obișnuiți acum mai multe decenii, dacă ne uităm în arhive”, explică specialistul.

Diferențele bruște de temperatură, alternanțele rapide între episoade calde și reci sau variațiile în regimul precipitațiilor nu sunt fenomene izolate, ci simptome ale unei clime aflate în schimbare. Climatologul subliniază că fondul încălzirii globale influențează toate sistemele de vreme, indiferent de anotimp sau regiune, generând un surplus de căldură și de vapori de apă în atmosferă. Acest surplus energetic contribuie la amplificarea fenomenelor meteorologice normale, transformându-le în evenimente de o severitate neașteptată.

Încălzirea globală rescrie comportamentul vremii

„Această cantitate sporită în esență de energie înseamnă că tipuri de fenomene altfel normale pentru data și locul unde se desfășoară au totuși manifestări mult mai severe, intensificate de acest aport crescut de energie pe contul încălzirii globale”, arată Bojariu.

În plus, modificările nu sunt uniforme nici în spațiu, nici în timp. Aceste mase de aer cald sau umed se redistribuie în mod haotic, astfel încât unele regiuni se confruntă cu temperaturi mult peste normal, în timp ce altele experimentează episoade de răcire sau secetă extremă. „Balanța înclină pe partea pozitivă a anomaliilor de temperatură, iar la precipitații e același lucru. Avem un flux de precipitații de vapori de apă care se transformă în precipitații concentrat pe anumite regiuni, ceea ce înseamnă că în regiuni apropiate chiar poți să ai o limitare drastică a precipitațiilor”, explică aceasta.

Modificările afectează și traseul sistemelor de vreme, contribuind la instabilitatea accentuată a perioadelor de tranziție, cum este primăvara. „Primăvara este prin natura ei mai capricioasă, dar totuși nu atât de capricioasă ca în acest an și în anii ce vor veni, pentru că lucrurile acestea ne arată până la urmă, evident, cu grăuntele de sare necesar, cum va arăta în viitor primăvara”, avertizează climatologul ANM.

Valurile de căldură vin mai devreme

Pe acest fond, nu este de mirare că valurile de caniculă apar mai devreme decât în mod obișnuit. Deși iulie este, în mod tradițional, luna cea mai fierbinte a anului în România, în ultima perioadă fenomenele de caniculă se manifestă încă din iunie, uneori chiar mai devreme. „E adevărat, vorbim de luna lui cuptor, dar până la urmă nu există o delimitare foarte precisă între anotimpuri, vorbim și aici de statistici”, explică Roxana Bojariu.

Specialistul reamintește că și anul trecut primele avertizări de caniculă au fost emise la sfârșitul lunii iunie, ba chiar și mai devreme. Este o tendință care se repetă și care devine tot mai evidentă: modificarea sezonalității valurilor de căldură. „Aceste valuri de căldură au o statistică modificată, dar nu doar intensitatea și frecvența lor crește în condițiile schimbării climei, se modifică și sezonalitatea lor. Există o tendință de a se declanșa mai devreme, pe de o parte, și pe de altă parte, ele se pot prelungi mai târziu, spre toamnă”, arată aceasta.

Exemplele recente sunt grăitoare. În urmă cu doi ani, România a fost lovită de un val de căldură neobișnuit în a doua parte a lunii octombrie, cu temperaturi care au depășit pragul de 35 de grade Celsius. „E un fenomen ieșit din comun, care însă ar putea în anii și deceniile ce vin să se consolideze ca o normă climatică”, conchide climatologul.