De un an şi jumătate urmăresc activitatea, atâta câtă este, a ministrului de Externe Theodor Baconschi. Am fost surprins să constat că domnia sa, altminteri ins cu pretenţii de fin intelectual, este cel mai slab şef al diplomatiei româneşti de după Revoluţie. De numele său este legat ultimul eşec al României – refuzul admiterii ţării în spaţiul Nu am văzut nici un fel de iniţiativă a dlui Baconschi în spaţiul european. Ca fost ambassador la Paris a asistat impasibil la îngheţarea relaţiilor româno-franceze. Nu i-am văzut nici o iniţiativă în spaţiul nord-american. D-na Clinton nici nu şi-a pierdut timpul preţios cu dnul de la Bucureşti. Despre Rusia nu are rost să mai vorbim. În China s-a evidenţiat prin faptul că, la expoziţia mondială de la Shanghai de anul trecut, nu mergea nici până la colţul străzii fără coloana oficială de maşini.
Nu am înţeles nici ascensiunea sa politică internă. Numirea ca ministru şi-a datorat-o faptului că, la alegerile prezidenţiale din 2009, la ambasada României din Paris s-a votat în favoarea actualului preşedinte într-un ritm incredibil, de un vot la 14 secunde. În rest, domnia sa a lansat pe la Ateneul Român tot felul de năzbâtii gen “platforma creştin democrată din PDL”. Momentul a fost într-adevăr memorabil doar fiindcă o are ca emblemă pe dna Andreea Pora mestecând cu mare poftă dintr-un cârnat uriaş…
Dl Baconschi se fereşte de presă, dar asta nu-l împiedică să folosească ministerul de Externe şi departamentul său de specialitate pentru a-şi anunţa candidatura de prim-vice preşedinte în PDL.
Valoarea de întrebuinţare a dlui Baconschi mi-a fost însă dezvăluită duminică, la Conventie: omul a afirmat deschis că “prin legea votului prin corespondenţă la care lucrez nu voi aduce numai 100.000 de voturi pentru PDL ci 1.000.000”. Cu alte cuvinte, ministrul de externe al României nu lucrează la o lege prin care românii, indiferent de orientarea lor politică, să-şi exercite un drept. Dl Baconschi lucrează deschis şi se angajează la o lege respinsă complet de Opozitie tocmai din cauza suspiciunilor de fraudă, pentru a-şi favoriza în mod expres partidul unde s-a oploşit.
Din acest punct de vedere, dl Baconschi devine un Boc-onschi, un om cu o valoare de întrebuinţare ce nu are de-a face cu politica internă sau externă a României, ci pur şi simplu cu procesul electoral din România. Sau mai precis cu fraudarea lui. Iar discursul lui la Convenţia PDL poate ţine loc de autodenunţ.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
