Janice Pariat este o scriitoare din India care a reușit să obțină în 2013 prestigioasele premii Young Writer Award al Academiei Naționale de Litere a Indiei și Crossword Book Award for Fiction. Scrierile sale se remarcă printr-un stil emoționant, iar „Inima cu nouă încăperi” nu reprezintă o excepție de la regulă.
Romanul reprezintă „o biografie ficțională spusă cu ajutorul iubirii”. Viața unei scriitoare boeme este descrisă din perspectiva a nouă persoane care au iubit-o, în moduri complet diferite, în diferite etape ale vieții sale. Povestea debutează cu inocenta afecțiune pe care un profesor i-o poartă protagonistei pe când aceasta era o copilă și se termină cu o dragostea matură pe care o trăiește alături de un scriitor depravat, mult mai în vârstă. Fiecare poveste de amor prezintă o etapă a vieții scriitoarei și este foarte interesant faptul că romanul trece în revistă orice tip de relație (puerila primă iubire, dragostea platonică a unui adolescent, conexiunea specială cu o persoană de același sex, relația conjugală).
La fel de interesant și inedit este și faptul că vocea protagonistei rămâne mută, în sensul în care perspectiva ei narativă nu este niciodată menționată. Cititorii nu pot fi siguri de adevărata personalitate a boemei scriitoare, căci ea reprezintă o lume diferită pentru fiecare iubire în parte. Cu toate că adevărata versiune a femeii iubite nu va fi cunoscută de cei care se delectează cu paginile scrise cu atâta măiestrie, un lucru e cert: aceasta a avut un veritabil impact asupra celor nouă personaje cărora le-a dat lumea peste cap.
Iată câteva mărturisiri ale personajelor unui roman care se remarcă prin delicatețea poveștii, dar și prin prezentarea diverselor variante ale intimității ce poate exista între doi oameni.
„Suntem telepatici. Sensibili ca seismometrele la schimbarea și rearanjarea sentimentelor.”
„Câteodată inspir adânc, pentru că nu-mi vine să cred că am avut marele noroc de a ne fi găsit unul pe celălalt într-un univers vast, în permanentă expansiune. Ești frumoasă și talentată și dintr-un loc pe care pot doar să mi-l imaginez.”
„La drept vorbind, demult nu m-am mai simțit așa, dintr-o dată deșteptat și debordând de viață. Motivul ești tu. Motivul ești tu. E datorită ție. Nu pot să-mi iau ochii de la tine. Te privesc făcând ceai. Amestecându-ți cerealele. Dând paginile cărții. Vorbesc cu tine, despre tine, neîncetat, ca un copil.”
„Te uiți la mine cu atâta bucurie, încât aproape că mă simt ca un impostor. Nu se poate să-ți aduc așa de multă fericire într-un timp atât de scurt!”
„Mă atrage chipul tău. Nasul acela, acea arcuire a sprâncenei, ceva la bărbia ta. Ai părul lung, dar îndepărtat savuros de pe gât și strâns în creștet. Statura ta e plăcut-nu bătător la ochi-de înaltă. În copilărie trebuie să fi fost stângace, deșirată sunt sigur, dar nu și acum. Iar dacă aș fi poet, aș găsi o cale de a-ți descrie corpul așa cum merită. Îmi vine în minte doar un copac, un chiparos, ale cărui frunze scânteiază în lumina soarelui.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
