În emisiunea de la Realitatea, președintele Traian Băsescu justifică înființarea PMP printr-un atac la toate partidele politice (excepțiile MRU și Neamțu, cu formațiunile lor nesemnificative în ecuația electorală, par mai degrabă justificări, decât exemple serioase). Clasa politică este terminată, și-a epuizat rezervele, fiindcă toate partidele care o compun, mai puțin PMP, ”au rădăcini în anii 90 ”. Trebuie să vină generația celor de 40 de ani și să schimbe societatea, spune Traian Băsescu.
Metoda nu e nouă. De exemplu, a aplicat-o Mao, în timpul revoluției culturale din China, când i-a mobilizat pe tineri împotriva adulților. Cristian Preda, ideologul PMP, a avansat prima dată ideea, în 2011, când a sugerat acordarea dreptului de vot puștilor de 16 ani. Echipa lui Traian Băsescu era în căutare de electorat nou, pentru că totul pornește de la publicul țintă. Iar aici este riscul unei astfel de declarații: nu doar partidele sunt legate de anii 90, ci și electoratul.
Dacă partidele sunt îmbătrânite și depășite, cum or fi alegătorii care au peste 50 de ani? Adică majoritatea. În toată Europa se vorbește de gerontocrație, de plutonul masiv al celor trecuți de prima tinerețe, care vin la vot, în vreme ce tinerii nu au niciun interes pentru politică și alegeri.
Pariul pe care îl face Traian Băsescu este unul riscant. Vor veni tinerii pe care îi ”țintește” la urne? Cât de multă ”dreaptă” doresc tinerii fără slujbă și casă, care știu că nu-i pot ajuta părinții și așteaptă ceva de la tăticul stat? Vor uita cei în vârstă dezamăgirea stârnită de Traian Băsescu, însuși? Jignirea implicită conținută de mesajul despre îmbătrânire va fi compensată de frustrarea acumulată de alegători, din 90 până azi?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
