Despre cărţi: „Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul”

Simona Antonescu povesteşte despre „Hanul lui Manuc” la Bucureşti

Simona Antonescu este autoarea romanului Fotograful Curţii Regale – romanul câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România.

Luni, 8 mai, la ora 18.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu, va avea loc lansarea celui mai recent roman semnat de Simona Antonescu, Hanul lui Manuc, apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom.

Invitate, alături de autoare: Laura Câlţea, Alina Purcaru. Moderatoare: Eli Bădică

Al treilea roman al Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. De data aceasta, remitizarea istoriei nu doar însufleţeşte destine individuale, ci dă viaţă şi tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de şase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut.

Pe moşiile Ţării Româneşti, grânarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare şi pe uscat, pe uliţele târgului Bucureştilor, traversate de picioare desculţe şi taine de palat, sau la Constantinopole, în serai şi catacombe, printre intrigi şi capete tăiate, istoria îşi urmează cursul.

Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curţii Regale şi Darul lui Serafim –, se situează sub aceeaşi inscripţie heraldică: Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul.

„Îţi voi arăta lucrurile, aşa cum au fost ele.

Îi voi chema pe toţi în jurul tău. Vei simţi mirosul prafului de puşcă şi vei auzi chiotele sărbătorii de Armindeni. Vei îngheţa de frig pe cîmpurile de luptă şi te vei topi de arşiţă la vremea secerişului, pe moşiile boierilor Sămărghiteni.

Te voi trimite călare pînă dincolo de serhatul Giurgiului, cu solie de taină de la Manuc. Vei gusta de-a valma plăcinte olteneşti şi sugiucuri turceşti, vei respira praful drumului ridicat de caravanele cu grîu şi-ţi vei scăpa viaţa în pivniţa culei bătrîneşti ori în apele Dunării.

Vei aşeza piatra de temelie a Hanului lui Manuc alături de meşterii braşoveni şi vei apăra apoi şantierul cu preţul vieţii, în noaptea plină de spaime şi speranţe a intrării Armatei Dunărene în Bucureşti.

În jurul tău vor dansa cadîne cu văluri de mătase şi fete din bărăganurile Ţării Româneşti, în vreme ce din depărtare va răsuna clocot de luptă.

Vei iubi.

Vei duşmăni.

Vei păcătui şi te vei ierta.

Vei ieşi din toate acestea obosit, tulburat, schimbat.

Vino cu mine!”

Simona Antonescu s-a născut la Galaţi în anul 1969 şi a copilărit în localitatea Ţintea (judeţul Prahova). După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

A debutat în anul 2015 cu Fotograful Curţii Regale – romanul câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul a devenit în scurt timp bestseller şi a fost reeditat în 2016 în colecţia „Top 10+” a Editurii Polirom. În anul 2016 Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească al doilea roman al său, Darul lui Serafim.

“Carol” şi farmecul unei poveşti de dragoste

O întâlnire întâmplătoare între două femei singure, de condiții diferite, duce la o poveste de dragoste pasională în acest roman-cult scris de Patricia Highsmith. Therese, o tânără vânzătoare într-un mare magazin, care visează la o viață mai bună, și Carol, o femeie înstărită aflată în mijlocul unui divorț amar, abandonează rutina apăsătoare de zi cu zi, alegând libertatea de a călători și dragostea neconvențională. Dar fericirea nou descoperită este spulberată atunci când Carol este obligată să aleagă între fetița ei și noua sa iubită...

„Un roman despre căutarea dragostei și a adevăratei fericiri, scris într-un stil vibrant și plin de tensiune”, notează The Sunday Times

„O carte care pune în discuție un subiect exploziv, cu sinceritate și bun-gust”, consideră New York Times

„Are tensiunea unui thriller și farmecul unei povești de dragoste”, afirmă Val McDermid

Romanul Carol a fost ecranizat de regizorul Todd Haynes într-un film de excepție, cu Cate Blanchett și Rooney Mara în rolurile principale.

“Therese s-a dus la valiza mare a lui Carol, aflata la piciorul patului. Era plină cu pulovere, lenjerie intimă şi pantofi, însă nu era nici o pereche de pantaloni. A zărit un tub argintiu, iţindu-se dintr-un pulover împăturit frumos. A ridicat puloverul: era greu. L-a despăturit şi ceea ce a văzut a făcut-o să tresară atât de tare, încât aproape că l-a scapat. Era un revolver cu mânerul alb.

    - Nu sunt? a întrebat-o Carol.

    - Nu. Therese a înfăşurat din nou pistolul şi l-a pus înapoi de unde îl luase.

    - Draga mea, mi-am uitat prosopul. Cred că e pe un scaun.

Therese l-a luat şi i l-a dus, iar când l-a aşezat în mâna lui Carol, era atât de emoţionată, încât ochii ei au coborât de la gura ei la sânii goi şi chiar mai jos. A văzut apoi uimirea din privirea lui Carol când s-a întors cu spatele. Therese a închis ochii strâns şi a mers încet spre pat, văzând în continuare imaginea trupului gol al lui Carol.

    A făcut şi Therese un duş, iar când a revenit în încăpere, Carol stătea în faţa oglinzii, aproape complet îmbrăcată.

    - Ce s-a întâmplat? a întrebat-o Carol.

    - Nimic.

    Carol s-a întors spre ea, pieptănându-se. Ud, părul ei blond părea un pic mai închis la culoare. Avea buzele roşii, proaspăt date cu ruj, iar între ele ţinea o ţigară.

    - Tu-ţi dai seama de câte ori pe zi mă faci să te întreb dacă ceva e în neregulă? Nu crezi că e un pic cam nepoliticos din partea ta?

    Therese a întrebat-o abia când luau micul dejun:

    - Carol, de ce ai adus pistolul ăla?

    - Aha, deci asta te frământa. E revolverul lui Harge, încă un lucru pe care l-a uitat. Vocea lui Carol părea calmă, liniştita. M-am gândit că e mai bine să-l iau decât să-l las acasă.

    - E încărcat?

    - Da, e încărcat. Harge are permis de portarmă, pentru că la un moment dat am avut o spargere acasă.”

Crăciun 1948. Patricia Smith avea 27 de ani. Manuscrisul primului său roman, Necunoscutul din Nord-Expres, fusese acceptat de Editura Harper & Bros care întârzia însă publicarea. Tânăra era aproape falită. Nu mai avea bani nici măcar pentru a plăti onorariul psihanalistei sale. Din fericire, a fost angajată vânzătoare, pentru perioada sărbătorilor, la raionul de jucării al magazinului Bloomingdale. Într-o după-amiază, a apărut în faţa ei o femeie înaltă, blondă, într-o haină de blană, care a cumpărat o păpuşă, cerând să-i fie livrată acasă. Marcată de această creatură de vis, romanciera a memorat numele şi adresa ei: Mrs Senn, Ridgewood, New Jersey.

Întoarsă acasă, în micul apartament pe care îl subînchiriase lui Truman Capote pentru a scrie Un arbre de nuit, Patricia a scris câteva note. Femeia blondă îi dăduse idea unui roman care să cuprindă idila dintre Therese, o tânără vânzătoare la magazinele Frankenberg, şi o burgheză din New Jersey, Carol.

În toată perioda în care a scris romanul, terminat în 1950, Patricia s-a gândit la misterioasa doamnă Senn pe care o cunoscuse doar câteva minute.

Carol a apărut în 1952. Publicul nu ştia că autoarea acestei cărţi sulfuroase era cea a romanului după care Alfred Hitchcock făcuse un film de succes, Necunoscutul din Nord-Expres. Doamna Senn n-a citit niciodată cartea. Înaintea lansării ei, această femeie depresivă se sinucisese. Ca o ironie a sorţii, Carol este singurul roman al Patriciei Smith în care personajul principal nu moare.

Întâlnire cu Agnès Martin-Lugand la lansarea volumului “Îmi pare rău, sunt aşteptată”

Agnès Martin-Lugand, autoarea bestsellerului Oamenii fericiți citesc și beau cafea, se întâlnește cu cititorii români joi 11 mai, la ora 19.00, la Cărturești Verona. Alături de scriitoarea franceză, la eveniment se vor afla Alice Năstase Buciuta – editor revista Marea Dragoste – și Magdalena Mărculescu – director editorial Grupul Editorial Trei.

Agnès Martin-Lugand vine, în perioada 10-13 mai 2017, într-o vizită la București, pentru a lansa cea mai recentă carte a sa publicată în limba română Îmi pare rău, sunt așteptată. Este un roman emoționant despre alegerile pe care le facem în viață, fiind scris cu aceeași naturalețe care a devenit o marcă a scrisului lui acestei autoare.

Îmi pare rău, sunt așteptată  este povestea lui Yaël, o femeie care trăiește doar pentru munca ei. Yaël este interpretă de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. Nu știe ce înseamnă o vacanță și e dependentă de adrenalină. Își vede rar familia și prietenii. Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a făcut alegerea potrivită, animată de dorința neclintită de a reuși.

La Editura Trei a mai apărut bestsellerul Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în 2016, și continuarea acestuia, Viața e ușoară, nu-ți face griji.

Profund și emoționant, romanul Oamenii fericiți citesc și beau cafea sondează cu luciditate cea mai cumplită tragedie din viața unui om. Este o poveste despre împăcarea cu sine, o carte care te marchează, care conține dialoguri convingătoare și e spusă într-un stil simplu, nepretențios, având chiar și accente de umor. În Viața e ușoară, nu-ți face griji cititorii află deznodământul poveștii personajului principal, Diane.

După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională.

Astfel, Agnès Martin-Lugand a cunoscut un succes uriaș, cărțile sale s-au vândut în Franța în peste 2 milioane de exemplare și au fost traduse în peste 30 de țări.

Drepturile de ecranizare pentru primele două romane au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein.

“Shylock este numele meu” şi revizitarea capodoperelor shakespeariene

Howard Jacobson, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori britanici ai momentului, câştigător al Man Booker Prize şi autor al romanului Shylock este numele meu, publicat de Editura Humanitas Fiction în cadrul Proiectului Hogarth Shakespeare, vine la Bucureşti. Autorul se va întâlni cu publicul român miercuri, 10 mai, la ora 19:00, la Libraria Humanitas de la Cişmigiu.
Alături de Howard Jacobson, la eveniment vor vorbi Nigel Bellingham, directorul British Council Romania, prof. dr. Mihaela Anghelescu Irimia, director de studii al Centrului de Studii Culturale Britanice patronat de Universitatea din Bucureşti şi de British Council Romania, şi Sebastian Reichmann, scriitor. Moderatorul serii va fi Denisa Comănescu. Discuţia va fi urmată de o sesiune de autografe.

Shylock este numele meu, o reinterpretare strălucită a piesei Neguţătorul din Veneţia, este cel de-al doilea roman apărut în cadrul Proiectului Hogarth Shakespeare, un remarcabil proiect literar britanic demarat în 2015, la 400 de ani de la moartea marelui Will, preluat de edituri prestigioase din 28 de ţări şi care propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către unii dintre cei mai bine cotaţi scriitori actuali, ca Jeanette Winterson, Howard Jacobson, Margaret Atwood, Tracy Chevalier, Anne Tyler sau Jo Nesbø.

„În Shylock este numele meu, Howard Jacobson îşi dă întreaga măsură a talentului său. El ia temele piesei lui Shakespeare şi le tratează cu umor negru şi multă inteligenţă. Nu există astăzi un scriitor de limba engleză mai amuzant decât el”, se poate citi în Jewish Chronicle

Celebrul neguţător din Veneţia se întoarce în literatură prin intermediul unei abordări contemporane a piesei lui Shakespeare. Shylock e aici un personaj dotat cu o inteligenţă incisivă şi multă pasiune, preocupat de teme legate de identitate, compasiune, dreptate şi răzbunare. În această nouă, provocatoare interpretare, Shylock apare deopotrivă ca personaj de sine stătător, dar şi ca proiecţie a conştiinţei lui Strulovitch, un abil negustor de artă. Dialogurile spumoase, de un umor amar, dintre cei doi reprezintă motorul ascuns al romanului, mai ales în secvenţele în care dezbat probleme fierbinţi ale contemporaneităţii: ce înseamnă să fii evreu sau să fii numit astfel de ceilalţi, modificarea relaţiilor dintre părinţi şi copii sau cum se manifestă dragostea în interiorul familiei.

Howard Jacobson s-a născut pe 25 august 1942, la Manchester. A crescut în Prestwich şi a fost educat la Stand Grammar School în Whitefield, apoi a urmat Downing College, Cambridge. A predat trei ani la Universitatea din Sydney, apoi la Selwyn College, Cambridge. Este autorul a paisprezece romane, care i-au adus premii importante. Printre acestea, No More Mister Nice Guy, care deschide, în 1998, seria romanelor care îl fac celebru, Who’s Sorry Now? (2002), The Making of Henry (2004), Kalooki Nights (2006, aflat pe lista lungă la Man Booker Prize), The Henry (2004), Kalooki Nights (2006, aflat pe lista lungă la Man Booker Prize), The Act of Love (2008).

A primit Bollinger Everyman Wodehouse Prize pentru The Mighty Walzer (1999) şi apoi pentru Zoo Time (2012). În 2010 i-a fost înmânat Man Booker Prize pentru The Finkler Question şi s-a aflat pe lista scurtă din nou, în 2014, pentru o alta carte, J.

Howard Jacobson e autorul mai multor opere de nonficţiune: In the Land of Oz, 1987; Roots Schmoots: Journeys Among Jews, 1993; Seriously Funny: From the Ridiculous to the Sublime, 1997; Whatever It Is, I Don’t Like It, 2011. Este coautor, alături de Wilbur Sanders, al unei cărţi de referinţă: Shakespeare’s Magnanimity: Four Tragic Heroes, Their Friends and Families (1978).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News