Premierul demis nu s-a întâlnit la secret cu președinta Curții Constituționale ca să discute despre Legea ANI.
În primul rând, întâlnirea de vineri, 14 august, nu a fost una secretă, ci una regizată. Este absurd să crezi că la Senat, în biroul președintelui, se ajunge printr-un pasaj secret, din biroul președintelui de la Curtea Constituțională, că se deschide o ușă în bibliotecă dacă muți o carte, ca în filmele de serie B, la castel. Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan știau că sunt văzuți de zeci de oameni intrând și ieșind din biroul dlui Abrudean- de personalul Senatului, de parlamentari care treceau pe hol, de liftiere etc.
Dacă știrea nu ar fi ajuns în presă, prin grija parlamentarilor Opoziției, chiar mașinăria de propagandă a premierului ar fi distribuit, pe surse, informația. S-a dorit crearea unui mini-scandal public, în opinia mea, chiar de către protagonistul acestuia. De ce, vom vedea imediat.
Legea ANI nu e o mare miză pentru Bolojan
Dar, mai înainte, să precizăm că legea ANI, pe care CCR e chemată să se pronunțe luni, 17 august, nici nu este vreo mare miză pentru Ilie Bolojan. Cel mult, partenera sa de viață ar fi obligată de ANI să-și facă publică averea, ceea ce i-ar putea crea un minim disconfort electoral. Dar, subiectul a intrat pe agenda publică și, mai devreme sau mai târziu, tot vom citi ”declarația”, că i-o va cere legea, că i-o va găsi și publica presa nealiniată. Mai degrabă, Dominic Fritz ar fi interesat de anularea paragrafului care îl privește direct, cerându-i un lucru de bun simț: demisia. Partenerul de guvernare ar trebui, deci, să facă o declarație de interese, dacă Bolojan a tras sforile care o leagă pe fosta membră PNL de partid, pentru Fritz a făcut-o.
În al doilea rând, chiar direct interesat de Legea ANI să fi fost, Bolojan nu avea nevoie să se vadă cu președinta CCR. Din clipa în care un judecător e numit de către un partid, se știe cum va vota pe un anumit subiect, în viitor. Excepțiile, cazurile în care numiții au votat altfel decât și-ar fi dorit numitorii, sunt extrem de rare și confirmă regula. Fără a mai preciza că excepțiile acelea au apărut la spețe ce priveau salariile și beneficiile membrilor CCR, nu-mi aduc aminte altă situație de frondă, deși nu exclud să mai fi fost una sau două.
Premierul, ca Gheorghe Dinică în Cuibul Salamandrelor
Și atunci, de ce și-ar fi auto-instrumentat premierul demis un mini-scandal mediatic? Există două explicații.
Prima: are consilieri de imagine profesioniști, care cunosc tehnica ”exploziei controlate”. L-ați văzut pe Gheorghe Dinică, în Cuibul Salamandrelor, cum stingea incendiile la gura sondei? Declanșa câte o explozie care consuma sau îndepărta, prin unda de șoc, oxigenul.
Un scandal nou ia oxigenul scandalului aflat în desfășurare și îl stinge pe cel vechi. Premierul nu e doar șeful guvernului demis, e și ministrul Energiei, rămas cu centimetrii în vine, la Cernavoda. Rușine mare, eșec după eșec. Ministrul Energiei Lipsă scapă de explicațiile pe care ar fi trebuit să le dea pentru închiderea centralei nucleare, fiindcă e ”pus la zid” pentru întâlnirea cu președinta CCR.
Dacă presa nealiniată, atâta câtă mai e, și Opoziția se duc după fentă, Bolojan nu are decât de câștigat. ”Ai lui” înghit cu voluptate gălușca pe care le-o va servi propaganda: chiar dacă joacă mingea cu mâna, ca Maradona, e mâna lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Ilie-Mesie să salveze fondurile PNRR, să reducă deficitul, cunoașteți psalmul, nu-l mai repetăm.
Încurajare pentru Putere, mai importantă decât Muniție pentru Opoziție
Oricum, nici el nici dna Tănăsescu nu vor păți ceea ce, într-un stat de drept, ar păți judecătorul care se întâlnește la ceas de taină cu petentul, două zile înainte de proces. Pentru că, statul în care președinta Instanței Supreme se declară partenera unei dintre părți, cum a făcut Livia Stanciu ca să devină președinta CCR, nu prea e stat de drept.
Totuși, nu-i pasă liderului PNL că scandalul dă muniție Opoziției, pe tema ”CCR/ Sistemul/Anularea alegerilor”?
Dimpotrivă, cred că exact acesta este semnalul pe care a vrut să-l transmită premierul demis oamenilor săi din PNL și USR. Dreapta nu are nevoie să câștige alegerile ca să domnească la Palatul Victoria, de altfel nu le-a câștigat niciodată, dar a tot guvernat și, curat Constituțional, guvernează și astăzi. Chiar orbit de osanalele pe care i le cântă contracost autorii de sondaje, Bolojan trebuie să fi văzut că nu va clinti un vot de la nehotărâți, că încrederea i s-a înecat în bazinul unui partid balama, ca o barjă scufundată în brațul Bala.
Peneliștii simt că o iau la vale, îi huiduie lumea pe stradă, chiar dacă ții alegătorii la 100 de metri distanță, ca la Ziua Marinei, tot se aud protestele. Economia se duce în cap, AUR tot crește, nu are de ce să se încurce cu un partid care le strică imaginea (Mai degrabă cred că le va da țeapă, ca PSD-ului. În ecuația asta, un scenariu ar fi că Simion bate palma cu partidele balama PNL/USR pentru un guvern de uniune națională: a spart embargoul, dar, ce să facă dacă unii membri AUR refuză votul de investitură. AUR e legitimat de europeniștii Dreptei, dar nu va guverna cu ea, că poate și singur).
Până una alta, peneliștii au început să se teamă, că nu au toți un refugiu călduț la Bruxelles, ca Motreanu. Useriștii s-au dedulcit și ei la mierea guvernării, împreună adună filă de dosar lângă filă, cum se întâmplă în administrație, ba din prostie, ba din lăcomie. Așa că nu strică puțină încurajare: Sistemul e cu noi, șeful tăinuiește cu șefa judecătorilor constituționali, stați liniștiți la locurile voastre!
Să vedem, în toamna fierbinte care va urma, dacă vor sta, sau nu. Liniștiți, sigur, nu au de ce să fie.
