De ce se pregateste Traian Basescu sa faca un gest politic prin care le refuza taranilor romani dreptul la supravietuire? De ce, din vina lui Basescu, poate fi pierdut unul dintre putinele pariuri pe care Romania le-ar putea face? Intr-o lume si intr-un timp in care produsele agroalimentare devin aur curat. Si intr-o tara cu un urias potential.
De ce se duce Basescu la Bruxelles pentru a bate palma, din nou, cu Angela Merkel si pentru a accepta astfel, fara nicio tresarire, ca Romania sa piarda miliarde bune de euro, dintre care o buna parte ar putea fi destinate dezvoltarii agriculturii?
Toti expertii din lume afirma ca, dupa Franta, Romania este al doilea stat european cu potential agricol extrem de ridicat. Am putea hrani, fara nicio problema, propria populatie si am putea exporta cantitati insemnate de produse, contravaloarea acestora aducand Romaniei uriase beneficii. Iar castigul ar fi si mai mare daca, in paralel cu dezvoltarea agriculturii, am stimula si capacitati de prelucrare a produselor. De ce avem nevoie, insa, de bani europeni pentru a realiza o transformare atat de necesara si despre care se vorbeste inutil de zeci de ani?
In agricultura romaneasca trebuie investite nu numai pasiune si inteligenta, ci si multe miliarde de euro. Daca, de exemplu, banii pe care Traian Basescu, prin intermediul Guvernelor Boc, i-a luat de la Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Uniunea Europeana, sub forma de imprumut, ar fi fost utilizati cu cap si cu buna credinta, in ultimii ani, in loc sa pierdem 800.000 de locuri de munca, am fi putut castiga locuri de munca. Sa ne imaginam ca jumatate din banii imprumutati, care s-au topit literalmente si pe care incepem sa-i restituim, impovarandu-ne poporul si bugetul chiar din anul urmator, ar fi fost pusi in agricultura. Si ca am fi realizat o parte din infrastructura necesara. Ceea ce inseamna irigatii, silozuri, retele de preluare a marfii de la producator. Si ca am fi stimulat exporturile. Este limpede ca asemenea operatiuni ar fi creat zeci de mii de noi locuri de munca. Ar fi rezultat, prin urmare, zeci de mii de familii care, in loc sa aiba un somer, ar fi avut un angajat. Este de presupus de asemenea ca, pe masura cresterii cantitatii de produse agroalimentare, pretul acestora ar fi scazut.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
