Ultimul discurs ținut de Traian Băsescu în parcarea din strada Comăniță este, de fapt, un autodenunț. Acesta aruncă în aer propria strategie de șmenuire a votului popular și pune în discuție susținerea externă de care s-a bucurat președintele suspendat.
Semnalele transmise de Traian Băsescu propriilor apărători sunt discordante. Cuvântarea a început cu o referire la lovitura de stat. În timp ce rostea aceste cuvinte, Băsescu râdea...Pentru unii această manifestare face parte din convenție: știm că e o minciună, dar hai s-o spunem din nou, la mișto. Pentru alții, care au stat acasă fiindcă au crezut în teza puciului, e o lovitură cu pumnul în plex sau în figură. Întreaga scenă denotă nesiguranță, chiar teamă. Nasol, pentru armata portocalie: comandantul râde galben, de frică!
(Vezi câți alegători așteaptă Traian Băsescu după mini-recensământ)
Pe de altă parte, Băsescu a încercat să transmită un mesaj de forță. Firesc: un președinte conduce fie bazându-se pe simpatia populară, fie pe instituțiile cu care poate controla alegătorii. Orice bazaconii ar spune băsiștii, chiar și un om bolnav la cap își dă seama că încrederea populației e pierdută definitiv. De aici uriașa descumpănire a lui Băsescu, când Curtea Constituțională a amânat verdictul.
Dacă a rămas și fără controlul asupra instituțiilor de forță, e pierdut: a devenit un simplu cetățean îmbrăcat în tricou Lacoste, care vorbește în parcare.
Băsescu nu avea cum să evite amenințările. Un sistem controlat prin frică răspunde doar la amenințări. Probabil, la fel ar fi amenințat Ceaușescu, în 22 decembrie, dacă mai stătea cineva să-l asculte. Spre deosebire de aceasta, Băsescu mai are câțiva fideli. Oameni pe care, singur spunea, ” i-a pus” în funcție la fel ca pe domnul chestor de la Evidența Populației. Augustin Zegrean, Codruța Kovesi, Marius Iacob, Daniel Morar, pot fi câteva exemple.
Cât de supuși vor fi ”pușii”, rămâne de văzut. Până acum au acționat în favoarea lui Traian Băsescu doar Iacob și Zegrean. Procurorul a mers cu mascații, noaptea, să ridice listele electorale, înainte ca scrutinul să se fi terminat. Zegrean atacă în mass media decizia colegilor săi, printr-un interviu de week-end: el susține că mini-recensământul nu e necesar, Curtea dorea doar listele confiscate de Iacob (?!), iar adresa transmisă Guvernului de colegii săi e falsă.
Mai poate schimba ceva Băsescu activându-și ”pușii” din structuri? La nivelul percepției publice, nimic: în țară e terminat, ca imagine, în străinătate nu se poate ignora votul popular. Poate că meciul nu e încheiat, încă, dar recentele ziceri din parcare fac tot mai greu de apărat cauza băsistă.
Occidentalii nu s-au obișnuit, ca noi, cu dublul discurs al liderului european, justițiar și democrat, proaspăt demis de popor.
A recunoaște că aștepți recunoștința celor pe care i-ai numit în funcția de chestor, procuror sau judecător al CCR și a pretinde, în același timp, că doar tu ești garanția unei Justiții independente e o glumă sinistră pentru vestici.
Cel mai tare s-a auto-faultat, însă, Băsescu când s-a referit la cei 3 milioane de români care lucrează în străinătate. El cerea să nu le fie luat dreptul de vot. Păi, nici nu e . Doar că ei votează pe liste suplimentare, la ambasadă. Conform legii făcute de Emil Boc, listele electorale permanente îi cuprind doar pe românii cu domiciliu în țară în ultimul an. Cu o scădere demografică recunoscută sub semnătură, via Comisia prezidențială de resort, și 3 milioane de români cu domiciliu în afară, Traian Băsescu se duce după ei. Afară, afară...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
