Alături de Boc, Baconschi seamănă cu Fred Flinstone, aşezat lângă Barney. Aproape că-l auzi cum strigă ”yabba dabba doo”, în timp ce, călare pe brontozaurii de la Externe, basculează sacii cu voturi din Paristone, în plină Epocă de piatră. Până ieri, îi lipsea candoarea personajului imaginat de Hanna şi Barbera: plin de sine şi gafeur era, dar simpatic în niciun caz. Când am văzut cum încearcă să iasă din fundătura în care l-a aruncat prietenia dintre Băsescu şi Orban, parcă-parcă m-a înduioşat lipsa de perspectivă a personajului de desen animat care visează la preşedinţia României. Unde mai pui că nici nu e original, Baba Vanga, din Bulgaria, fiind cea care a speculat, prima, tragedia din Ţara Soarelui răsare.
Evident, japonezii trebuie ajutaţi. E datoria fiecărui popor şi a fiecărui guvern să intervină atunci când o altă ţară este greu încercată. Orice putem face pentru ei, înseamnă ceva. Nu e ca şi cum elefantul ar fi sprijinit să nu cadă pe scări de o furnică. În domeniul intervenţiilor de urgenţă niciun stat nu este destul de puternic pentru a face faţă singur unei catastrofe de acestă anvergură, iar zece state mici şi sărace pot mobiliza, împreună, un dispozitiv de salvare la fel de important ca acela pe care l-a trimis Franţa la Tokio. Câte echipe mixte am realizat cu bulgarii, cu care împărţim aceleaşi pericole nucleare, la Cernavodă şi Belene? Sunt pregătite spitalele mobile cumpărate recent pentru a porni, în câteva ore, acolo unde este nevoie? Eventual, în Japonia. De ce n-au plecat cei de la SMURD la Fukushima? Este timp să lămurim toate aceste aspecte, căci dl. Cutremureanu ne-a asigurat că, la noi, seismul se amână până terminăm consolidările. Acum, mai important este sprijinul pe care îl putem oferi japonezilor. În principal, un sprijin moral. Probabil că economic îşi vor reveni şi fără noi: tsunami-ul le-a diminuat PIB-ul cu 3%, Boc a reuşit să ne altoiască de două ori mai rău, fără niciun cutremur.
Dar să revenim la Baba Vanga din Aleea Modrogan, unde se află atât MAE cât şi sediul central al PDL. Ministrul de Externe anunţă public constituirea unei celule de criză, manevră suficientă pentru a-i face pe fraieri să se închidă în case şi să citească platforma program a democraţiei creştine, ca să-i ajute Cel de Sus să scape de radiaţii. În plus, el solicită CNCAN să evalueze riscul nuclear din Japonia, ceea ce ar putea să-i jignească pe samurai, fiindcă pare a pune la îndoială raportările oficiale de la Tokio.
Totul se termină cu o raită în puşculiţa statului, preţ de vreo 200.000 de euro, care ar trebui pregătiţi pentru repatrierea românilor aflaţi cu treburi în Extremul Orient. Iniţial, m-am gândit că nu se folosesc avioanele armatei, care au acţionat în Libia, deoarece trebuie cârpit şi bilanţul Tarom, devastat de o discotecară portocalie, recent uşuită din funcţie, după doi ani de trai pe vătrai şi multe pagube. Dar, mi-am amintit că japonezii i-au pus să plătească pe cetăţenii lor, repatriaţi din zonele de război, dacă nu i-a trimis statul acolo, ci s-au dus cu interese personale. Stripteozele românce s-au dus în Kabukicho din dragoste de ţară, deci trebuie ajutate gratis.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
