În urma unui accident rutier produs pe drumul european E85, cunoscut de mulți șoferi drept un drum periculos, viața tinerei s-a frânt brusc. O altă șoferiță le-a tăiat calea și a provocat un impact devastator. Rănile au fost incompatibile cu viața, iar medicii nu au mai putut face nimic.
Familia vorbește despre un moment care a împărțit timpul în două. Înainte și după. Durerea mamei rămâne prezentă în fiecare detaliu al amintirii. În fiecare propoziție, Bianca apare ca un copil responsabil, muncitor, apropiat de familie, cu planuri mărețe.
Sorina Turculeț, mama Biancăi, a descris-o astfel pentru DC News:
„Nu că era fata mea, dar era un copil la superlativ. Un copil cu frica de Dumnezeu, credincioasă, muncitoare, cuminte. Ea nu consuma alcool, cafea, țigări. Un copil foarte atașat de noi. Era un copil plin de viață. Îmi spunea că vrea să-și facă un viitor mai bun și la muncă era foarte apreciată. Lucra la o firmă, era promotoare. Prin mâna ei au trecut o grămadă de fete pe care le-a inițiat în domeniu. Au vrut să o avanseze în grad. Nu avea permis și avea o teamă de mașină. Inclusiv în ziua accidentului spunea, mama, am o oroare de acest drum E85. A plecat pur și simplu din ochii mei, s-a urcat în mașină râzând și mi-a spus, mama, ne vedem diseară”, povestește mama Biancăi.
FOTO: Facebook Sorina Turculeț
Drumul spre Focșani care a schimbat totul
Accidentul s-a produs în timpul unei deplasări de serviciu. Colegele erau împreună. Mașina în care se aflau a fost lovită după ce un alt autoturism ar fi intrat brusc pe traseul lor, fără respectarea regulilor de circulație. Impactul a fost violent. Viața Biancăi s-a oprit acolo.
Familia a aflat ulterior că șoferița considerată responsabilă ar fi părăsit locul faptei. Există suspiciuni că ar fi ieșit din țară imediat după accident. S-ar fi îndreptat spre Italia. Pentru familie, acest detaliu a adâncit sentimentul de nedreptate.
Trei ani de așteptare, un dosar care nu ajunge la final
În august se împlinesc trei ani de la tragedie. Trei ani în care familia spune că așteaptă un răspuns clar din partea justiției. Prima înfățișare la tribunal era programată pe 10 iunie la Râmnicu Sărat. Familia a mers cu speranța că, în sfârșit, cazul intră în linie dreaptă. Realitatea a fost alta.
„Noi am semnat un contract cu o casă de avocatură după trei săptămâni de la înmormântarea fiicei mele. În trei ani de zile a fost doar o expertiză criminalistică. Asta în 2024. În 2025 dosarul a ajuns la procuror, a stat câteva luni și la procuror, apoi în camera preliminară și acolo câteva luni, iar acum în 2026 am primit un termen pe 10 iunie, primul termen după 3 ani. Ne-am dus și noi cu sufletul cât de cât mai liniștit, că se face un pic de lumină în cazul nostru, al fetiței noastre. Și la Râmnicu Sărat, când am ajuns acolo, mi s-a spus că era un afiș pe ușă, că ședința se suspendă și nu se va mai ține niciun proces.
Când s-a uitat avocata pe portalul instanței, am fost amânați în 4 februarie 2027. Deci, încă 9 luni de zile ca să avem un prim termen în procesul nostru. Ne ducem în al patrulea an de la tragedie”, mai spune mama Biancăi pentru DC News.
Pentru familie, această amânare înseamnă încă o perioadă de așteptare, fără răspunsuri și fără închidere emoțională.
Mama Biancăi ne-a descris și viața de după tragedie. O viață în care suferința s-a transformat în probleme medicale, financiare și emoționale.
„Noi, ca victime, ne îmbolnăvim și ducem durerea asta toată viața în suflet. La momentul actual am intrat în incapacitate de a mai munci pentru că am făcut o depresie, sunt pe tratament. Soțul meu, având stent și valvă la inimă, la o lună de la accidentul fetiței a ieșit în concediul medical și are pensie de 1.280 de lei. Avem un copil de 20 de ani care va urma și el o facultate. Deci noi suntem o familie distrusă”, spune Sorina Turculeț.
Familia spune că a rămas fără echilibru și fără siguranță, iar fiecare întârziere din dosar apasă și mai mult.
Mama Biancăi: „Foarte multă indiferență din partea justiției”
Pentru familie, durata procesului este revoltătoare. Mai ales în contextul în care cazul pare, în opinia lor, clar.
„Mi se pare foarte multă indiferență din partea justiției. Era un caz atât de simplu în care se putea termina mult mai repede. Cred că într-un an și ceva trebuia încheiat”, ne mai spune Sorina Turculeț.
Nemulțumirea nu vine doar din întârzieri, dar și din lipsa unui sentiment de progres.
„Nu mai știu ce să cred. Mă gândesc că poate sunt mână în mână cu această vinovată”, susține mama Biancăi. „Mi se pare exagerat și faptul că vinovata nu a luat niciun fel de legătură cu noi, niciun mesaj, absolut nimic. Nu o cunoaștem, nu știm decât din auzite. Își vede de viața ei”.
Familia vorbește și despre informațiile apărute în spațiul public, conform cărora șoferița ar fi coborât din mașină imediat după impact și ar fi negat responsabilitatea.
„Au spus că ea pur și simplu a coborât din mașină și a spus că nu e vinovată, nici n-a sunat la 112, nici nu s-a implicat, foarte indiferentă”, povestește Sorina Turculeț.
„Bianca era un copil foarte bun, protector, ne iubea maxim”
FOTO: Facebook Sorina Turculeț
Bianca este descrisă ca un copil apropiat de familie, cu relații strânse, cu o viață ordonată și cu respect pentru muncă.
„Era un copil foarte bun, protector, ne iubea maxim. Toată lumea ne spunea că suntem o familie unită. A fost un șoc pentru întreaga comunitate”, mai spune mama tinerei.
Accidentul a schimbat felul familiei în care aceasta se raportează la viitor.
„Nu mai suntem oamenii de altădată. Singurul motiv pentru care ne dorim să fim sănătoși este fiul nostru, care are nevoie de noi”, spune Sorina cu tristețe.
Un dosar care continuă și în 2027
Familia se uită spre următorul termen cu teamă și oboseală. Fiecare amânare înseamnă încă un an în care nu există un răspuns final. Pentru ei, procesul nu mai este doar o procedură juridică. Este o așteptare care se măsoară în ani, în sănătate pierdută și în viață schimbată.
„Nu mai am încredere în justiția română. Deloc”, spune Sorina Turculeț.
În centrul acestei povești rămâne o mamă care așteaptă dreptate pentru fiica ei și o familie care încearcă să meargă mai departe, în timp ce dosarul continuă să fie amânat.
Trei ani au trecut deja.
Procesul încă nu a început cu adevărat.