Deputatul PSD Mihai Fifor avertizează că absenţa unui guvern stabil de peste şase săptămâni reprezintă, în opinia sa, "adevărata vulnerabilitate strategică" a României. El subliniază că, în timp ce capitalele statelor aliate îşi stabilesc priorităţile pentru Summitul NATO de la Ankara, România consumă timp şi energie într-o criză politică internă care o îndepărtează de agenda internaţională.
Fifor a menţionat că reuniunea Formatului Helsinki de la Gdansk, unde participă preşedintele Nicuşor Dan, nu este un simplu summit regional, "ci una dintre ultimele etape de coordonare politică dintre statele cele mai expuse ameninţărilor venite dinspre Federaţia Rusă".
"Polonia, Finlanda, Suedia, statele baltice şi România îşi armonizează poziţiile înainte de Ankara şi încearcă să intre în summit cu obiective comune şi susţinere reciprocă. România are, la rândul său, interese strategice majore. Consolidarea securităţii la Marea Neagră, dezvoltarea hub-ului regional de securitate, accelerarea proiectelor SAFE şi transformarea Flancului Sud-Estic într-o prioritate comparabilă cu regiunea baltică reprezintă obiective legitime şi perfect justificate de evoluţiile războiului din Ucraina. Numai că aceste obiective trebuie susţinute într-un moment în care România traversează cea mai lungă perioadă de instabilitate politică din ultimii ani. De peste şase săptămâni, însă, Bucureştiul este preocupat aproape exclusiv de formarea unui guvern şi de convulsii politice interne. Exact în perioada în care capitalele aliate îşi stabilesc priorităţile pentru Ankara, România consumă timp şi energie într-o criză politică prelungită desprinsă total de agenda internaţională şi de interesele ţării. Aceasta este adevărata vulnerabilitate strategică", a scris Fifor pe Facebook.
Deputatul a adăugat că, în timp ce aliaţii îşi consolidează poziţiile şi construiesc compromisuri, "Bucureştiul rămâne captiv în propriile blocaje politice dâmboviţene".
"În politica internaţională, argumentele contează. Dar la fel de mult contează şi capacitatea statului de a le transforma în decizii politice. Iar acest lucru presupune un executiv stabil, miniştri cu autoritate şi capacitatea de a negocia angajamente credibile pe termen lung. Un preşedinte poate deschide uşi. Diplomaţii pot pregăti dosare. Dar marile compromisuri şi marile alianţe politice se construiesc între guverne. Oricât de activ ar fi şeful statului, fără un guvern cu puteri depline, fără miniştri care să negocieze şi să urmărească permanent aceste dosare, influenţa României este inevitabil diminuată într-un moment decisiv. La Ankara nu se va decide doar nivelul viitoarelor investiţii în apărare sau noua împărţire a responsabilităţilor în interiorul Alianţei. Se va decide şi locul pe care îl va ocupa Marea Neagră în arhitectura de securitate a NATO pentru următorul deceniu. Pentru România, aceasta nu este o dezbatere teoretică, ci o chestiune de securitate naţională", a menţionat acesta.
România nu îşi poate permite ca instabilitatea politică de la Bucureşti să transforme o oportunitate strategică într-o vulnerabilitate naţională, precizează Mihai Fifor
Fifor mai precizează că istoria demonstrează că marile oportunităţi strategice apar rar şi nu aşteaptă după crizele politice interne ale unui stat.
"Atunci când se redesenează echilibrele de putere, câştigă cei care sunt pregătiţi, au obiective clare şi instituţii capabile să negocieze. România nu îşi poate permite ca instabilitatea politică de la Bucureşti să transforme o oportunitate strategică într-o vulnerabilitate naţională. În politica internaţională nu există locuri rezervate şi nici răgaz pentru statele preocupate exclusiv de propriile crize. Cine nu este prezent atunci când se iau marile decizii va fi obligat, mai devreme sau mai târziu, să trăiască după deciziile luate de alţii. Dacă România va intra la Ankara cu o voce slăbită de blocajele politice de la Bucureşti, nu vom putea spune că am fost ignoraţi de aliaţi. Va trebui să recunoaştem că ne-am diminuat singuri influenţa exact într-un moment în care securitatea Mării Negre şi viitorul Flancului Estic se negociază pentru o generaţie. Iar costurile unor asemenea erori strategice nu se plătesc în zile, în luni sau în ani. Se plătesc în generaţii", a mai spus Fifor.