Franța are o criză dublă, pe care guvernul de la Paris nu pare capabil să o gestioneze. În timp ce studenții ies în stradă și cer mai mulți bani pentru educație, investitorii avertizează asupra unei datorii ce a ajuns la 115,6% din PIB și a unor dobânzi ce a explodat la cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani.
Perspectiva unei confruntări între Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon la alegerile prezidențiale din 2027 i-a făcut pe unii economiști să aducă în discuție riscul ca a doua cea mai mare economie din zona euro să ajungă „prea mare ca să fie salvată”, scrie The Guardian.
8 ani au trecut de la momentul în care scumpirea carburanților a scos în stradă mișcarea „vestelor galbene”, cauzând prima mare criză din mandatul lui Emmanuel Macron la Palatul Élysée.
În momentul de față, când președintele francez se gândește la plecarea sa din 2027, străzile sunt din nou cuprinse de tulburări, de această dată sub forma protestelor studențești. Numai că, acum, și piețele financiare sunt nemulțumite.
Investitorii sunt îngrijorați de incapacitatea guvernului de a pune frâu cheltuielilor și de a pune capăt unei lungi perioade de „incontinență fiscală”. Piețele financiare sunt agitate și de tendințe asemănătoare în Marea Britanie, în Statele Unite ale Americii și, mai recent, în Italia, ceea ce cauzează o agitație pe piețele globale de obligațiuni.
De ce Franța reprezintă cea mai mare sursă de îngrijorare
Dar Franța a devenit cea mai mare sursă de îngrijorare. Este captivă într-un cleşte al datoriilor din sectorul public și din cel privat, fapt care limitează posibilitățile de a scoate țara din groapa tot mai adâncă în care se află.
În anul 2025, datoria Franței era 115,6% din PIB. Deficitul bugetar era de 5,1%, comparativ cu 94,3%, respectiv 4,3% în cazul UK.
În Marea Britanie, ministrul de finanțe, John Healey, este pe cale să scadă deficitul bugetar anul acesta și în anul 2027. Omologul său francez, Roland Lescure, a promis să facă la fel, după o creștere la 5,4% anul acesta, însă încă nu a spus cum.
Stare de panică
Una dintre victimele acestei incertitudini o reprezintă investițiile companiilor. Un sondaj făcut de Medef, cea mai mare federație patronală din Franța, evidențiază că 82% dintre firme sunt pesimiste privind efectele pe care le va avea politica economică a viitorului guvern.
Într-un avertisment adresat tuturor politicienilor, 66% au zis că afacerea lor ar deveni vulnerabilă ori chiar ar intra în faliment, în cazul în care politica economică ar rămâne blocată în următorii cinci ani.
Antonio Fatas, profesor de economie la Insead, școala europeană de business, afirmă că situația politică și economică a adus Franța în pragul unui colaps financiar.
„Sunt foarte îngrijorat de situația economică, pentru că creșterea este scăzută și e greu de văzut cum s-ar putea schimba dinamica. Apoi sunt cifrele datoriei, care sunt proaste, iar piețele financiare cred că guvernul nu mai are controlul. Dacă mă uit la situația politică, sunt în stare de panică. Asta pentru că prea multe partide politice spun: lăsați Franța să ardă. Își doresc o criză, crezând că le va crește procentul de voturi”, afirmă el.
Multe aspecte ale situației economice din Franța sunt asemănătoare cu ce s-a întâmplat în Marea Britanie și în SUA. O explozie uriașă a cheltuielilor în timpul pandemiei de Covid-19 a fost urmată de un nou val de subvenții cu scopul de a atenua cele mai grave efecte ale invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în anul 2022.
Investitorii sunt acum reticenți în a împrumuta toate cele trei țări, dar creșterea dobânzilor este cea mai puternică în cazul Franței.
Săptămâna trecută, randamentul, respectiv dobânda, la obligațiunile franceze pe 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din luna iulie 2002. Au ajuns foarte aproape de 5%. Randamentele cresc, în momentul în care prețurile obligațiunilor scad.
Investitorii japonezi, care în mod tradițional au văzut Franța ca fiind un refugiu sigur pentru economiile lor, au avut un rol major în această panică, după ce au aflat randamente mai bune acasă, lovind și mai tare Trezoreria franceză.
Haos pe scena politică
Analizând după mulți indicatori, este greu de înțeles de ce Franța ar fi atât de grav afectată. Economia franceză are numeroase avantaje, de la prețuri relativ mici la electricitate până la o infrastructură peste medie.
Școlile aflate în centrul protestelor recente sunt mai bine finanțate față de media OCDE.
La partea de minusuri, planul lui Macron de a crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, care ar fi economisit zeci de miliarde de euro dintr-un sistem de pensii aproximativ în întregime public, s-a oprit la 62 de ani și nouă luni, în momentul în care parlamentul a intrat în blocaj în urma alegerilor anticipate din anul 2024. Acest lucru ar fi contat poate mai puțin dacă economia ar fi crescut, dar mult lăudata relansare economică a lui Macron este blocată în viteza întâi.
Investitorii internaționali sunt derutați
Laurent Warlouzet, profesor de istorie la Sorbona, afirmă că este de înțeles că investitorii internaționali sunt derutați despre Franța, în condițiile în care Marine Le Pen, favorita alegerilor prezidențiale din 2027, promite să readucă vârsta de pensionare la 62 de ani și, totodată, să introducă prin referendum o „frână a datoriei”, care să limiteze noi împrumuturi.
„Extrema dreaptă a fost cândva o forță populistă cheltuitoare, mai ales sub conducerea lui Le Pen, ceea ce a lărgit atractivitatea Adunării Naționale în rândul alegătorilor din regiunile industriale în declin ale țării. În 2016–2017, ea încă voia ca Franța să iasă din zona euro, pe care o considera o cămașă de forță”, a declarat el.
Warlouzet, autorul cărții „Liberty, Solidarity and Community: capitalism and European integration, 1945 to the present”, a menționat: „În prezent, Le Pen a devenit un improbabil adept al disciplinei fiscale. Cum poate împăca asta cu cerințele alegătorilor ei pentru mai multe asistente medicale, profesori, polițiști și judecători?”
„Prea mare ca să fie salvată”
Erik Britton, directorul firmei internaționale de consultanță Fathom Consulting, spune că perspectiva unui al doilea tur între Jean-Luc Mélenchon, liderul partidului de stânga Franța Nesupusă (LFI), și Le Pen, în aprilie anul viitor, i-a speriat pe investitori mai mult decât incapacitatea de a scădea deficitul anual.
„Ce s-a schimbat este probabilul tur doi. În al doilea tur, acum pare probabil ca Le Pen să se confrunte în alegerile prezidențiale cu Mélenchon, de la extrema stângă. Alegerea lui Le Pen ar putea însemna un risc de 20% de Frexit; alegerea lui Mélenchon, deși mai puțin probabilă potrivit sondajelor actuale, ar presupune un risc mult mai mare de Frexit”, a zis el.
Britton afirmă că prăbușirea centrului politic ar avea consecințe mult dincolo de granițele Franței
„Încotro merge Franța, acolo tinde să o urmeze întreaga zonă euro. Dacă asta ar duce la un nou test pentru euro, toate discuțiile despre datorii și mutualizarea datoriilor ar reapărea, iar randamentele obligațiunilor ar exploda în toată zona euro (poate cu excepția Germaniei) și dincolo de ea”, precizează Britton.
Poate părea improbabil ca traderii de pe piețele financiare să ia în calcul ieșirea Franței din zona euro, în contextul în care țara a ocupat o poziție centrală în moneda unică încă de la înființarea acesteia.
Cu toate acestea, se pare că mai mulți miniștri de finanțe din zona euro și oficiali ai BCE au făcut demersuri la adresa guvernului francez, cerându-i să găsească o formulă de buget care să obțină majoritatea în parlament și să-i convingă pe principalii creditori.
Fără un buget, Franța ar putea fi lăsată să se descurce singură
Iar dacă acest lucru înseamnă că traderii vor boicota obligațiunile franceze în lipsa unei prime uriașe de dobândă, Franța ar putea fi forțată să intre în incapacitate de plată. Iar un program de salvare ar fi, la rândul său, foarte costisitor.
Așa cum afirma recent economistul american laureat al premiului Nobel Paul Krugman: „Dacă Franța va avea nevoie de un program de salvare, acesta ar fi extrem de costisitor. Fiind a doua cea mai mare economie din zona euro, Franța ar fi putut trece linia de la «prea mare ca să cadă» la «prea mare ca să fie salvată»”.
„În cele din urmă, prin urmare, Franța va trebui să facă ajustări dureroase pentru a-și readuce sub control calculele datoriei. Exact cum au făcut Italia, Spania (și, desigur, Grecia) acum un deceniu, ajustări din care aceste economii din sudul Europei au ieșit mult mai puternice. Întrebarea crucială este câtă suferință politică trebuie să îndure Franța înainte să facă, sau să fie forțată să facă, această ajustare”, a zis Dhaval Joshi, economist independent din City-ul londonez.
Guvernatorul băncii centrale a Franței, Emmanuel Moulin, a negat săptămâna trecută că Franța ar avea nevoie de ajutor din partea BCE, dar a aprins și mai mult spiritele adăugând precizarea: „nu în acest moment”.
Cum ar putea supraviețui ofensivei traderilor de pe piața obligațiunilor
Albert Edwards, strateg global senior la Société Générale, afirmă că Franța ar putea supraviețui ofensivei traderilor de pe piața obligațiunilor, unii dintre ei numiți „justițiari” pentru obiceiul de a adulmeca țările slabe, dacă un alt stat ar începe să pară vulnerabilă.
„Deși Franța a fost în ultima vreme în bătaia puștii, atenția justițiarilor obligațiunilor se mută pur și simplu de la o piață la alta. Luna viitoare, atenția lor s-ar putea întoarce spre Japonia, Marea Britanie sau chiar Statele Unite. E în firea justițiarilor obligațiunilor să lovească pe rând și să testeze fiecare piață ca să afle care e cea mai slabă, înainte de a lansa un atac total”, a declarat el.