Joi, 6 august, pianistul, profesorul, eseistul, omul de radio și televiziune Dan Grigore împlinește 83 de ani.
Renumitul pianist Dan Grigore, cunoscut și ca profesor, eseist, dar și om de radio și televiziune, împlinește, joi, 6 august, frumoasa vârstă de 83 de ani.
Dan Grigore este una dintre cele mai importante personalități ale culturii românești, un pianist de prestigiu internațional care și-a pus amprenta asupra lumii muzicale atât prin activitatea concertistică, cât și prin cea pedagogică. De-a lungul carierei sale, a format generații de muzicieni și a contribuit la realizarea unor proiecte și întâlniri artistice de referință.
Dan Grigore a fost un copil-minune care compunea înainte de a merge la școală
Dan Grigore s-a născut la București, în timpul celui de al doilea Război Mondial, la 6 august 1943, în familia ofițerului aviator Nicolae Grigore.
Talentul muzical l-a moștenit de la mama sa. Datorită încurajărilor venite din partea ei a început să cânte la pian de la 3 ani. La acea vârstă fragedă improviza și crea propriile compoziții.
La numai 6 ani a început studiul pianului, sub îndrumarea Eugeniei Ionescu, continuând apoi cu Florica Musicescu ( care i-a fost profesoară și pianistului Dinu Lipatti), în domeniul artei pianistice, și cu academicianul Mihail Jora, pentru armonie și compoziție.
"Am început cumva singur, de fapt. Văzând că ce se aude este coerent şi frumos, mama a intervenit... Dar primele au fost un fel de compoziţii. Era, de exemplu, un vals doar pe clape albe, ca să fie mai uşor, probabil. Nu ştiam mare lucru, dar m-am jucat mult cu pianul, care nu era pentru mine decât o mare jucărie, şi compoziţiile au continuat. Şi de-abia pe la 4 ani a început să mă înveţe mama notele... Pe grătarul de la baie cu vârful piciorului", a povestit Dan Grigore, în anul 2012, într-un interviu pentru Adevărul.
Prima melodie pe care a cântat-o la pian
În cadrul aceluiași interviu marele pianist dezvăluise și care a fost prima melodie pe care a cântat-o la pian.
"Cred că aveam 5 sau 6 ani... Am început şi să vând bilete: mă băgam sub masă, acolo era casa de bilete! Vindeam bilete şi după aceea ţineam zeci de minute Actul I, Actul II, trăgeam cortina, ştiam şi indicaţii de regie... Unii se distrau, alţii nu mai veneau pe la noi. (...) Ştiam o mulţime de poezii pe dinafară şi, chiar dacă nu ştiam bine notele, învăţam după ureche ce auzeam la radio... Iar primul cântec pe care l-am cântat la pian, aşa cum am putut, cu un deget, două, e celebru şi acum: „Du-mă acasă, măi tramvai!". Acesta a fost primul cântec pe care l-am auzit la radio şi l-am putut pune pe clape, reproducând - ai mei spuneau că nici nu pronunţam bine versurile, stâlceam cuvintele, eram foarte mic... Să fi avut 3-4 ani" a spus Dan Grigore.
Dan Grigore: "La Școala de Muzică nu au vrut să mă primească"
Dan Grigore a povestit și cum i-a fost refuzată înscrierea în gimnaziu la o şcoală de muzică ce se bucura de toate aprobările autorităţilor comuniste.
El şi-a încheiat până la urmă studiile preuniversitare la Liceul „Uzinei Chimice Vulcan“. La școală i-a plăcut Limba Română și Matematica.
Unde a studiat apoi pianistul Dan Grigore
În perioada 1962-1964 a studiat la Conservatorul Rimski-Korsakov din Sankt Petersburg, fiind elevul profesoarei Tatiana Kravcenko. În plus, între 1961 și 1965, datorită unei burse oferite de Principesa Maria Cantacuzino-Enescu, Dan Grigore a avut privilegiul de a studia la pianul reputatului George Enescu.
Între 1965-1967 și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Muzică din București, din 1966 sub îndrumarea Cellei Delavrancea, cea care mai târziu avea să îi devină bună prietenă. În același an a devenit profesor de pian al instituției.
Compozitorul Mihail Jora îi remarcase deja talentul, iar între 1969-1970, la recomandarea lui, Dan Grigore a primit Bursa Herder și a studiat la Academia de Muzica din Viena, în clasa profesorului Richard Hauser.
Debutul său oficial a avut loc la vârsta de 14 ani, pe scena Sălii Dalles. A fost un concert dedicat muzicii lui George Enescu. În 1961, atunci când avea frumoasa vârstă de 18 ani, a susținut primul recital la Ateneul Român, interpretând un repertoriu amplu: Bach, Mozart, dar și creații ale lui Mihail Jora.
Pianistul Dan Grigore, rezistent prin muzică în fața regimului Ceaușescu
Au urmat momente grele. Din cauza refuzului său de a-l sprijini public pe Nicolae Ceaușescu, pianistul Dan Grigore a început să fie marginalizat, iar statul român i-a interzis să mai călătorească în străinătate. I-au fost respinse, rând pe rând, mai multe burse: bursa acordată de Nadia Boulanger la Conservatorul American de la Fontainebleau (1968), bursa de doi ani la Universitatea Madison - Wisconsin - SUA (1969-1971) și bursa de un an la cursurile dirijorului Sergiu Celibidache (1979).
I s-a interzis și să mai susțină concerte în străinătate, iar în 1987 nu a putut onora o invitație pe care o primise din partea guvernului american pentru o călătorie de o lună în Statele Unite în cadrul programului International Visitor. Plecarea i-a fost refuzată de Elena Ceaușescu personal.
Ce spunea ambasadorul Canadei la București
„Dan Grigore, marele pianist român, a suferit mult sub Ceaușescu. Am sugerat o paralela cu Sostakovici sub Stalin, dar gândindu-mă mai profund, cred ca soarta lui Dan Grigore a fost mai rea. Cel puțin Stalin se interesa de ceea ce făcea Sostakovici, chiar dacă încerca să-i ordone cum și ce să compună și îl amenința cu închisoarea sau moartea dacă nu se conforma. Lui Grigore, care a refuzat sistematic să dea orice semn de sprijin public pentru Ceaușescu, i s-a interzis sa călătorească și să concerteze în străinătate - pericol de moarte profesională pentru un pianist de statura lui - și a fost vânat și persecutat în țara lui, privat până și de un minim trai decent. Nu exista nici un privilegiu nomenclaturist pentru el”, spunea Dan Grigore ambasadorul Canadei la București în perioada 1979-1983, despre situația în care se s-a aflat marele pianist Dan Grigore.
Și-a luat revanșa binemeritată abia după căderea regimului Ceaușescu, când a început să aibă din nou o bogată activitate concertistică, susținând mai multe concerte la Tokio, Kyoto, Osaka, Anvers, Berlin, München, Budapesta, Birmingham, Cardiff, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Madrid, Barcelona, Copenhaga etc.
În 1996, la vârsta de 53 de ani, a susținut trei concerte împreuna cu Orchestra Filarmonică din München, sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, la München. Dan Grigore a fost singurul pianist român cu care acesta a colaborat.
Pianistul Dan Grigore: Nu am cântat niciodată pentru Ceauşescu
Ani mai târziu, în cadrul volumului "Dan Grigore de vorbă cu Dia Radu. Lumea în Si bemol", marele pianist Dan Grigore mărturisea că nu a cântat niciodată pentru Ceaușescu și spunea că cel mai probabil, din cauza acestui lucru, ș-a făcut mulți dușmani.
"Am duşmani şi sunt bucuros. E singurul context în care aş putea cita din Lenin: „Dacă n-aş avea duşmani, ar însemna că sunt mort!“. Percepţia generală e că sunt un tip arogant, încrezut. Vorba lui Caragiale, am tăria opiniunilor mele, şi asta deranjează. Ţin minte că eram puşti şi cântam prima oară Concertul de Ceaikovski cu Filarmonica dirijată de Brediceanu. Eram încă elevul Floricăi Musicescu, n-aveam mai mult de 19 ani. Şi Brediceanu, în timpul introducerii, se întoarce spre mine dirijând cu mâna lui ca un peşte mort şi-mi spune: „Eu concertul ăsta l-am cântat cu mari artişti, cu x, cu y“, unde x şi y erau nimeni absolut!
Iar eu îi spun: „Decât să-mi spuneţi cu cine aţi cântat, mai bine aţi fi atent, aţi ratat intrarea la corn şi a intrat cu două măsuri mai încolo“. Doamne, s-a supărat groaznic şi a zis că el nu mai face concertul ăla. Şi eu m-am dus la domnişoara şi i-am spus ce s-a întâmplat. Dar ea nu s-a speriat, a zis: „Lasă, mă, băiete, că-l îmbunăm noi“. Şi l-a chemat la ea, l-a tratat cu veşnicele jeleuri de împăcare, la care a adăugat şi nişte cafele, i-a mai spus şi nişte bancuri şi a scăpat şi bancul cu Ceaikovski la Radio Erevan. „Iesti adevărat ce se spune, că marili nostru cămpăzităr Piotr Ilici Ceaikăvski a fost gămăsexual?“ Răspuns: „Oficial, răspunsul este da, dar nu pentru aceasta îl iubim noi pe marili nostru cămpăzităr“. A râs şi până la urmă s-a făcut concertul.
Ca să revin, cred că pe mulţi i-a enervat şi faptul că nu am cântat niciodată pentru Ceauşescu şi pentru partid. În muzică se stătea la rând pentru a face sluj în faţa Conducătorului. Şi mai cred ceva. Poate că mulţi sunt convinşi că mi-am citit dosarul de Securitate", spunea Dan Grigore.