Parlamentul European a votat astăzi un raport stufos care spune că apără democrația. În realitate, o sugrumă, spune Claudiu Târziu, europarlamentar ECR.
În rândurile de mai jos găsiți o analiză a lui Claudiu Târziu, europarlamentar ECR, privind acest subiect:
Raportul poartă un nume solemn: „Scutul european pentru democrație”. Raportorul e suedezul Tomas Tobé, din grupul PPE. Documentul are 123 de pagini și a fost gândit de o comisie specială înființată în decembrie 2024, moștenitoarea a alte două comisii cu nume la fel de pompoase, INGE și INGE2.
Ce propune, de fapt, acest raport?
Înființarea unui „Centru european pentru reziliența democratică”, cu sediu la Dublin, cu buget propriu, cu personal propriu, cu putere de coordonare peste toate statele membre. Un organism nou, care să decidă ce e „amenințare hibridă” și ce e „dezinformare”. Mai multă centralizare, un pas mai departe spre controlul persoanei și spre limitarea libertății de exprimare și încă unul către federalizarea UE.
Cine plătește? Noi, prin bugetul UE 2028-2034. Raportul a trecut cu un scor zdrobitor, de 420 pentru și doar 220 contra. Așa încît platformele online vor fi obligate să contribuie financiar la propria lor supraveghere, explică europarlamentarul ECR.
Cine judecă? Un centru fără temei juridic clar în tratate. Asta n-o spun eu, o spune raportul alternativ al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), redactat de eurodeputata Beata Szydło, care a votat împotrivă, așa cum am făcut toți cei din grupul ECR.
Amendă record
Comisia Europeană a dat deja o amendă de 120 de milioane de euro platformei X. A deschis anchete pe Grok AI. Pregătește altele pentru Meta și pentru TikTok, în legătură directă cu alegerile prezidențiale din România din 2024.
Raportul citează, cu satisfacție, cifrele TikTok: peste 116.000 de conturi de spam blocate, 59.000 de conturi false șterse, după alegeri. Nu înainte. După. Dar nimic nu le interzicea la acel moment. A fost corect? Nu. Dar măsurile trebuie luate pentru viitor. Nu poți justifica anularea alegerilor prin faptul că ar fi fost influențată opinia publică prin astfel de mijloace tehnice, care erau totuși permise și folosite de toți candidații.
Fact-checkeri cu buget de 9 miliarde
Programul AgoraEU, menit oficial să finanțeze cultura și mass-media, va avea un buget propus de 9 miliarde de euro pentru 2028-2034. O parte merge direct către „rețele europene de verificatori ai veridicității informațiilor”.
Cine controlează banii, controlează verdictul. Cine dă verdictul „adevărat” sau „fals” unei opinii politice, controlează alegerile următoare. Nu e o teorie a conspirației. E mecanismul descris explicit în raport.
Un paragraf care se apără singur
Raportul are un recital, litera P, în care scrie textual că „acuzațiile nefondate de cenzură subminează valorile comune” cu Statele Unite. Cu alte cuvinte: dacă spui că te cenzurează, ești parte din problemă, a mai zis Claudiu Târziu, europarlamentar ECR.
E același tertip retoric folosit de toate regimurile care au vrut să scape de critici fără să admită vreodată că fac cenzură. Nu interzici, doar „atenuezi riscul sistemic”. Nu cenzurezi, doar „limitezi provizoriu sistemele de recomandare”. Nu impui gândirea corectă, doar „susții rezistența la dezinformare”.
Ceaușescu numea presa liberă „unelte ale imperialismului”. Bruxelles-ul de azi numește opinia disidentă „amenințare hibridă”. Vocabularul s-a schimbat. Reflexul a rămas identic.
Standardele duble
Raportul cere reducerea dependenței de hardware-ul chinezesc, ceea ce e firesc. Dar, în același timp, atacă frontal aliatul strategic american, condamnă Strategia de Securitate Națională a SUA din 2026, își exprimă „dezaprobarea totală” față de Washington și cere anularea sancțiunilor americane împotriva unor funcționari europeni implicați în aplicarea Regulamentului privind serviciile digitale. Rusia e amenințare. China e amenințare. Dar aliatul de ce e tratat ca adversar geopolitic?
ECR a văzut limpede jocul
Claudiu Târziu a mai zis: „Grupul din care fac parte a votat împotriva acestui raport. Motivele sunt exact cele pe care le-am scris mai sus: lipsa temeiului juridic pentru noul Centru, riscul de a favoriza anumite organizații de fact-checking în detrimentul altora – precum și acela de a le stimula pe toate să organizeze cenzura pe bani –, tentația de a eticheta disidența politică legitimă drept dezinformare. Recunoaștem amenințarea Rusiei. O recunoaștem din 2014, când alții încă se prefăceau că „resetarea” cu Moscova mai are sens. Dar apărarea democrației nu se face prin construirea unui aparat birocratic la Bruxelles care decide ce gândim corect. Nu printr-un Minister al Adevărului. Cine decide azi ce e „adevăr” și ce e „dezinformare”, hotărăște mâine cine mai are voie să candideze, să scrie, să vorbească. ”Scutul” ăsta nu apără democrația de dușmanii ei, ci de cetățenii ei”.
Notificare privind transparența