Cum ar descrie Mircea Badea, într-un singur cuvânt, cei 22 de ani de emisiune „În gura presei”?
„Suficient”. Am vrut să știu cum ar descrie Mircea Badea, într-un singur cuvânt, cei 22 de ani de „În gura presei”. Mi s-a transmis răspunsul lui: „Suficient”. Și cred că aici s-ar încheia materialul, dar...
Cine nu s-a uitat la emisiunile sale, s-ar fi așteptat, probabil, la alt răspuns: „Fantastic. Nemaipomenit. Mirobolant. Mai vreau încă 40 de ani așa”. Dar cine ar vrea să fie într-un război permament totuși?
Cine a fost alături de el, seară de seară, știe că este cel mai firesc răspuns din partea lui Mircea Badea. Încă de acum aproape un deceniu spunea: „Am început acum al paisprezecelea an. Să sperăm că va fi ultimul. Chiar să sperăm acest lucru din toată inima, din tot ficatul, din tot pancreasul. În cel mai optimist scenariu, nici nu completăm acest an. Îl lăsăm așa, adică să fie 13 ani și un pic. Deci haideți să sperăm că este ultimul an, din multe motive...”
2018 n-a fost ultimul an.
Au trecut mulți ani de atunci, iar Mircea Badea este tot acolo. Poate că tocmai aici stă paradoxul celor 22 de ani de „În gura presei”. Omul care vorbește de ani buni despre sfârșitul emisiunii a ajuns să construiască una dintre cele mai spectaculoase longevități din televiziunea românească.
„Suficient” nu este deloc un răspuns surprinzător.
22 de ani sunt suficienți să vezi o țară schimbându-se în fața ta. Când începea „În gura presei”, în septembrie 2004, Ion Iliescu era președintele României, Adrian Năstase era premier, Traian Băsescu încă nu ajunsese la Cotroceni, iar România nu era membră a Uniunii Europene.
De atunci, prin fața lui Mircea Badea, și prin fața noastră, au trecut președinți, premieri și guverne. Am avut două suspendări ale unui președinte, criză economică, austeritate, Colectiv, proteste, pandemie, război la graniță și anularea unor alegeri prezidențiale.
Suficient cât pentru mai multe Românii.
Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul. Există material suficient pentru „În gura presei”
Și dacă de acum înainte nu s-ar mai întâmpla nimic în România, tot ar mai fi material suficient de emisiune încă 40 de ani.
Dar asta tot nu e suficient. Materialul dat de România n-a fost suficient ca emisiunea să ajungă la 22 de ani.
„În gura presei” are viaţă îndelungată dintr-un singur motiv şi anume că i-a interesat pe români, lucru care s-a văzut în audiențe. Cine ar rezista, la o măsuță care, între timp, a devenit inteligentă (sau nu), atâția ani dacă lumea n-ar fi interesată?
Cum explici unui tânăr frumos și liber că Mircea Badea face „În gura presei” de pe vremea când nu exista Youtube? Sau că pe atunci Facebook abia apărea?
În 2004, dacă voiai să-l vezi pe Mircea Badea, trebuia să deschizi televizorul și să fii acolo când începea emisiunea. Astăzi îl poți vedea la televizor, pe telefon, pe YouTube, într-un reel, într-un TikTok sau într-o bucată de emisiune care ajunge la tine chiar fără să o fi căutat. S-a schimbat aproape tot în felul în care consumăm presă (sau ce a mai rămas din ea). După 22 de ani, încă există oameni care vor să audă ce are Mircea Badea de spus. Asta mi se pare mai important decât orice discuție despre recorduri.
Bine... dacă te-ai născut ieri, poate crezi că Mircea Badea a „apărut” în 2004, odată cu „În gura presei”. Însă cariera lui Mircea Badea a început prin 1993. Este de aproximativ 33 de ani, zilnic la televizor și/sau radio, uneori având chiar și două-trei emisiuni pe zi! Peste tot pe planetă, asta ar însemna ceva, dar, în România, nu valorează, probabil, nimic chestia aceasta.
Pentru că o emisiune poate fi ținută în grilă un an, doi, poate chiar câțiva ani. Dar 22 de ani nu-i poți explica prin inerție. Televiziunea privată nu este instituție de binefacere. Dacă publicul pleacă, la un moment dat pleacă și emisiunea.
Cred că aici este una dintre explicațiile celor 22 de ani. Mircea Badea nu a încercat să fie pe placul tuturor. Nici măcar nu pare că și-a propus vreodată așa ceva. Într-o presă (sau ce mai este astăzi presa) în care oamenii sunt sfătuiți permanent să fie mai simpatici, mai vandabili, mai „corecți” pentru public, el și-a permis luxul de a rămâne Mircea Badea.
Revenind la titlul articolului. Mircea Badea mi-a transmis la cei 22 de ani un singur cuvânt: „Suficient”.
Problema este că spunea cam același lucru și când avea 13 ani de emisiune. Și zice asta cam la fiecare 13 septembrie.
Așa că, Mircea Badea, (te) mai vedem. Din păcate pentru tine, România pare hotărâtă să-ți dea material.
Cum arăta Mircea Badea la debutul emisiunii "În gura presei", în urmă cu 9 ani