Declarațiiile co-președinților PNL, după alegerile locale 2016. Din furia mesajelor de pe Facebook, din stupoarea comentatorilor Tv, înțeleg că PNL pretinde victoria. Că a făcut cel mai bun scor din istorie. Că a luat cu 250 de primării mai mult decât a primit de la USL.
Blaga, ca Blaga. Mormăie ceva, cu voce scăzută, cu ochii în pământ. Fascinantă este Alina Gorghiu. Ce Traian Băsescu, cu ale sale 125.000 tdw de tupeu, ce Antonescu, cu stăpânirea de sine pe care ți-o pot da doar mii de nopți nedormite la pocker, Alina îi bagă în pământ până la bărbie, ca Greuceanu pe Zmeu.
Să recapitulăm:
-PNL avea 43% încredere în 2015, a ajuns la 30% înainte de alegeri și a terminat, victorios, cu 34.
-Capitala e roșie și în albul ochilor de viceprimar. Asocierea cu Piedone a umplut partidul cu integritate și a lăsat un sector fără consilieri PNL.
-În orașele mari unde a câștigat, primarii erau foști PDL-iști, de exemplu, Boc.
-La nivel național, PSD, căzut la 31% (ba chiar sub 30), după alegerile prezidențiale, urcă la 43, cât avea PNL înainte să înceapă să cadă.
-Frisonant: în singurul oraș unde a existat o concurență puternică pe partea Dreaptă, în București, scorul PNL este la jumătate față de cel al concurentului, USB (25/13).
Cine este de vină?
Din tonul pe care îl avea Alina Gorghiu, toată lumea, în afară de ea. Poate și de Blaga. Publicul, că a votat corupți și nu a apreciat reforma, adversarii că au votat Legea Mihai Voicu, Dragnea, că traseiștii, Biroul Politic al PNL, că schimbarea candidaților a fost una colectivă.
Cum se înțeleg dânșii, în PNL, nu mă privește. Dar privirea de monitor al clasei, aruncată de o corijentă cu slabe speranțe de a recupera în toamnă, mă ucide, ea, îmi rupe inima. Unde mai pui vocea dură, limbajul agresiv al corpului, ba chiar și aluziile critice la adresa publicului...
Cum zicea Tovarășa: ăștia nu ne merită, Nicule!
Scriam, acum ceva vreme, despre discursul steril al Alinei Gorghiu. Fraze politicoase, corecte, super-corecte chiar, rostite cu grație, cu talent, dar care nu duc nicăieri. Nu rămâne nimic, dincolo de momentul oficial. Ca o mișcare de bormașină: se învârte în gol, la nesfârșit.
Ei bine, ceva s-a schimbat. Burghiul vocii oțețite, dar agresive, după înfrângere victorie, zgârâie pe creier.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
