Românul obișnuit plătea o taxă ANPA și alerga după două permise. Cea mai dificilă etapă era obținerea dovezii că și-a plătit taxa către această instituție inutilă. Nimeni nu știe de ce există o Agenție de Pescuit și Acvacultură, de ce nu poate fi un simplu departament la Apele Române sau la Ministerul Agriculturii. Publicul nu sesiza, însă, paguba pe care i-o face o astfel de suprastructură umflată și bine plătită. Dar era obligat de nesimțirea birocratului care își vede doar de propria sinecură să piardă o zi de lucru pentru o hârtie, pe lângă sutele de lei date degeaba către ANPA.
După ce obținea ștampila, omul trimitea actele către Poliția de Frontieră, care se spre deosebire de ANPA lucrează și online. Poliția îți dădea permis de pescuit pentru graniță, fără să ia nicio taxă, dar tot pierdeai o jumătate de oră pe internet.
Dragnea a scos taxa pentru Acvacultură, dar nu a rezolvat problema. Poliția de Frontieră încă așteaptă permisul ANPA, că așa e legea. ANPA a speriat pescarii spunându-le că vor merge după permis la asociațiile locale: în week-end, în loc să mergi la Dunăre, te duci în Giurgiu, unde găsești sediul încuiat, că e zi liberă. Apoi, a revenit și a anunțat că rămân valabile vechile permise. Ce fac începătorii, care n-au permis, râmâne să rezolve Liviu Dragnea.
Ce nu poate schimba nicio lege este tâmpenia Consiliului Județean Giurgiu, care în 27 de ani nu a reușit să amenajeze malul fluviului, astfel încât să poată exploata turistic șansa de a avea două milioane de clienți la 45 de minute distanță. Poate sunt legile de vină, nu oamenii, dar cu excepția legii gravitației legile pot fi schimbate, doar să știi cum și să vrei să.
O altă taxă eliminată în 2016 este cea auto. Măsura are trei consecințe: pentru buget, pentru muncitorii de la Dacia/Ford și pentru mediu. Este drept că eliminarea taxei auto avantajează firmele care importă mașini second hand. Cu magazinele online și cu 3 milioane de români în diaspora, cred că majoritatea mașinilor la mâna a doua vin în țară conduse de viitorii proprietari. Deci, bilanțul locuri de muncă apărute-locuri de muncă puse în pericol s-ar putea să nu fie unul pozitiv.
Desigur, este important și ce urmărea taxa auto: prevenea apariția de găuri în plămâni , sau umplea găurile din buget? Cred că, electoral vorbind, chiar dacă apărătorii mediului sunt mai vocali, ponderea celor care nu dau doi bani pe oxidul de sulf este mai mare. Muult mai mare.
Însă, dacă se sufocă bugetul, taxa va apărea, într-o formă sau alta, până la prima rectificare. Ideea cu abțibildurile colorate, în funcție de zonă etc. este inaplicabilă în cazul Capitalei. Ai cartiere dormitor în Sud, Est și Vest, iar producția se desfășoară în Centru și Nord. Fără o autostradă de centură și câteva zeci de pasaje pentru legătura cu cartierele, cum să eviți zonele cu sticker roșu? O suprtataxă introdusă abrupt de Gabi Firea ar duce la o explozie socială (apropo de disputa lui Dragnea cu van Groningen: cum ar fi fost ca în 1990 Ion Iliescu să se certe cu directorul de la ”IMGB, face ordine”? Atunci, forța de muncă a orașului era angajată pe marile platforme unde astăzi sunt mall-uri. Cel mai mare contingent de populație activă lucrează acum în Pipera, la multinaționale).
În plus, un război al Gabrielei Firea nici nu ar da o lovitură poluării. Dacă te uiți după mașinile de fițe, în București Salonul Auto ține tot anul. Poluarea e mare nu fiindcă sunt mașinile vechi, ci fiindcă mașinile stau prea mult în trafic. Din fața blocului până la birou, fac o 60 de minute în timpul zilei și 15 minute noaptea. Poluarea s-a reduce de patru ori dacă nu nu ar fi ambuteiaje. Pasajele, metroul și parcările ar depolua mai mult decât euro șapte. Și i-ar costa mai puțin pe bucureșteni decât taxa pentru sticker.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
