PDL și-a dezvăluit strategia pe termen mediu. Partidul se bazează pe o decizie a Curții Constituționale, care a stabilit că uitarea e scrisă în legile omenești. Cum s-ar spune, strategia ”fără Memo Plus”. Astfel, în cinci luni de zile, oamenii ar trebui să uite ce au făcut alde Boc timp de trei ani și să treacă peste țeapa luată de la Băsescu, găsind ca alternativă carisma Monicăi Macovei și performanțele lui Gheorghe Ialomițianu.
Cezar Preda a și enunțat târgul pe care îl propune PDL românilor: ne-ați pedepsit la locale, e destul, dăm contorul la zero și ne luați de proaspeți, la generale.
Mi-e greu să cred că vor reuși, dar numai un Lăzăroiu ar putea face prognoze, în acest moment ( vedem ce zice și răsucim rezultatul-de regulă, îi ies perfect, dar pe dos).
Totuși, adevărata strategie a PDL se bazează în continuare pe legătura cu Traian Băsescu. Era și greu să fie convingători într-un alt rol. Așa că partidul s-a poziționat drept principala forță politică anti-USL, deci pro-Băsescu. În plus, are avantajul de a pretinde că e în Opziție, în timp ce șeful real al PDL deține importante pârghii ale Puterii (servicii, Parchete, instituții, judecători și comisionari).
Fraieri cu cioc, ca Baconschi, trec pe linie moartă, odată ce nu mai pot aduce nici măcar două voturi, darmite un milion. Consilieri prezidențiali cu ciocul mare, gen Preda, fac joncțiunea între ofițerii de la Cotroceni și cătanele bătrâne din partid. În fine, personajele cu imagine proastă ies din bătaia focului și se ascund în linia a doua.
Problema e că orice personaj politic pe care îl atinge Băsescu este instantaneu adus la cota electorală a acestuia. Rezoluția lui Blaga nici măcar nu a lăsat loc de întors. Dacă la locale se mergea pe soluții, pe rezultate, pe oameni care își vopseau părul în verde când împărțeau pungi portocalii, acum se afirmă răspicat: suntem împotriva celor care sunt împotriva lui Băsescu. Polarizarea e bună pentru fidelizarea propriului electorat, dar nu-i prea atrage pe nehotărâți. Cu 10 -15 la sută, cât are acum Băsescu, cu atât ar trebui să se mulțumească și PDL. Firește, dacă nu se produce o minune și Băsescu reușește ce n-a reușit nici Gheorghe Dracu: să crească spectaculos după trei ani de prăbușire și după ce s-a uzat timp de opt ani în funcție.
Dacă se schimbă legea, după cum a propus chiar Băsescu acum patru ani, PDL dispare. Dacă rămâne vechea lege electorală, nu e rău pentru ei: un grup parlamentar de 10-15 procente, numai bun pentru o opoziție vocală, care să dea bine la TV și să-și treacă mai ușor vremea, între două audieri la DNA.
Până la urmă, românii ar trebui să se decidă: dacă vor să mai stea doi ani cu Băsescu, să știe că trebuie să voteze și cu PDL, plus jucătorii străini de la această echipă: Neamțu și Ungureanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
