A doua dezbatere dintre cei doi candidați pentru Cotroceni a fost mult mai echilibrată. Echilibrata, dar nu spectaculoasa, iar consistenta nici atat ! N-am auzit rostiri de oameni de stat din partea niciunuia dintre acesti doi domni care vor sa devina sefi de stat. Cum, insa, nu neaparat masurile pe care promit c-or sa le ia scot oamenii din casa la vot, cum promisiunile politicienilor nu mai fac doi bani in ochii oricarui roman trecut prin mai multe alegeri, singura sansa a unui candidat este sa CUCEREASCA electoratul. Sa-l cucereasca prin anumite gesturi, printr-o vorba de duh, prin umor sau printr-o prezenta de spirit remarcabila.
Nimic din toate astea la niciunul dintre cei doi ! Analistii, sociologii isi tot racesc gura, spunand de ani de zile ca romanul voteaza emotional. Au dreptate! Romanul nu e o fire analitica si chiar si atunci cand are vreo tentativa in sensul asta, nu-i iese. Pana la urma il voteaza tot pe ala care ii e mai simpatic, care e mai smecher...sau, pur si simplu, mai puternic. Seductia puterii nu rateaza niciodata, ea poate imbrobodi orice individ, chiar si pe cel mai educat. Si e firesc, selectia naturala e un adevar stiintific, sub semnul caruia traiesc toate animalele, inclusiv animalul numit om.
Domnul Ponta nu mi-a parut un tip puternic, ci unul, mai curand, agresiv, tafnos. Domnul Iohannis a avut si el destule accese in acelasi registru. In plus, candidatul liberal nu a avut replica la el in mai nicio situatie in care Ponta batea campii. Si cate ar fi fost de spus, oho...! Sigur ca de pe margine e mai usor decat in arena, stiu, dar un adevarat performer nu poate cersi indulgenta. Primul ministru nu m-a impresionat placut nici atat. El nu poate nici macar invoca lipsa exercitiului in confruntarile politice. Premierul care vrea acum sa devina presedinte a avut mai tot timpul un zambet sarcastic, o privire zeflemitoare si asta, recunosc, m-a cam speriat.
L-am vazut pe Traian Basescu mai curand in atitudinea lui Ponta decat in cea a lui Iohannis. Sa ne fereasca Dumnezeu ! In contrapartida, domnul Iohannis nu a fost invatat deloc cat de important e ceea ce se numeste body language, limbajul trupului adica. Ce a pazit staff-ul sau si specialistii care ar fi trebuit sa-l treinuiasca pe candidat, Dumnezeu stie! A nu te uita in ochii adversarului, oricat de mult te-ar fi atacat el in campanie, pe teme mizerabile fie, nu da bine ! Nu da bine deloc ! Aici, de altfel, Ponta a punctat, spunand la un moment dat ca el obisnuieste sa se uite in ochii interlocutorului. Si asa e, el a facut-o, cu o privire rea sau superioara, foarte rar neutra, dar a facut-o. L-o fi sfatuit cineva pe domnul Iohannis sa nu se uite la adversarul sau cand vorbeste? Sa-l trateze cu indiferenta, cu sictir? Ca, vezi Doamne, asta ar arata cat de mult il detesta pe el si pe gasca lui de corupti si poporul se va simti satisfacut? Gresit !
Daca tot ai acceptat confruntarea, iti privesti inamicul drept in ochi, ba chiar mai mult, ai grija sa nu pleci ochii niciodata inainte s-o faca el. Orice psiholog iti spune ca a nu fi in stare sa privesti drept in ochi oamenii cu care esti in dezacord, intr-o situatie limita cu atat mai mult, e semn de slabiciune. Sau de culpabilitate. Exista si varianta timiditatii, a unui soi de incapacitate de a comunica, mai ales in conditiile unei confruntari dure. Dar ma intreb atunci, ce sanse ai sa devii presedinte si sa-ti invingi oponentii daca in momente cheie tu esti timid? Cristian Tudor Popescu spune ca Iohannis trebuia sa fie natural si pana la un punct are dreptate. Si eu cred in naturalete, firesc si autenticitate, cu toate riscurile pe care le implica indrazneala de a te arata lumii asa cum esti, cu bune si cu rele, imperfect dar asumat. Da, asa e ! In conditiile unei LUPTE electorale, insa, caci despre o lupta e vorba aici, cred ca exista segmente din prestatia ta care trebuie controlate si folosite in avantajul tau, in consecinta. Daca esti timid trebuie sa stii sa-ti domini timiditatea cotidiana (pentru ca acum te afli intr-o lupta si inca intr-una decisiva, cu o miza mare!) si chiar daca il detesti pe cel din fata ta, trebuie sa poti inlocui resentimentele cu toleranta. Cu generozitate chiar! Una initial disimulata, in care, de ce nu, sa crezi in cele din urma, sfarsind chiar prin a ti-o insusi.
Pentru ca asta e atitudinea corecta! Nu te face cu nimic mai putin combativ sau mai slab acest tip de concesie. Dimpotriva! Marii luptatorii isi trateaza adversarii corect si, uneori, chiar cu marinimie. A avut si momente bune Klaus Iohannis. L-am retinut in primul rand pe cel din finalul dezbaterii cand i-a spus domnului Ponta: " Domnule Ponta, oare i-a prostit Traian Basescu pe romani cand v-a pus prim-ministru? Pentru ca pe mine m-a refuzat. Pe dvs v-a pus !" Punct ochit, punct lovit ! Victor Ponta nu e deloc in masura sa vorbeasca despre colaborari si cedari in relatia"institutionala" cu Traian Basescu. A fost foarte vocal, atat, a stat mult mai bine cu vorbele decat cu fapta in acest razboi. Sa fim seriosi, domnule Ponta !
Tema coruptiei revine, inevitabil, in fiecare campanie. Si sigur ca revine, pentru ca ea exista si e boala cea mai grea a tarii asteia, cu politicienii ei cu tot, fruntasi in d-ale furatului, mandri autori ai unor tunuri de pe urma carora si stranepotii lor pot sta toata viata cu burta la soare. Deci da, coruptia nu poate lipsi din dezbaterile electorale. Dar ca cei doi, intre care romanul trebuie sa hotarasca pe care-l alege, sa faca ceea ce ar putea fi o intrecere intre doi tanci de gradinita care se ciorovaesc la infinit cu "ba tu, ba tu! !"- asta mi se pare prea mult! Prea mult si infantil ! Copiii au o scuza *(desi chiar si ei, cei mai inteligenti, reusesc la un moment dat sa rupa ciondaneala cu o replica haioasa!), politicienii nu au nici scuze si nici justificari pentru acest tip de ofensiva, cu desavarsire penibila.
Bun, stim cu totii ca aveti amandoi corupti cat cuprinde in partidele voastre, dar acum nu candideaza ei, candidati voi si in loc sa vi-i insirati reciproc cu atata ravna, mai bine ne spuneti ce veti face ca ei sa plateasca, ca altii sa nu mai creasca la umbra voastra si sa nu mai fie nicicand consimtiti si de voi insiva. Si asta pentru ca de multe ori ei va servesc, nu? Spunea un coleg de breasla- si bine zicea- ca Iohannis ar putea fi un bun candidat peste 5 ani. Ma tem ca asa e! Mai are nevoie de antrenament primarul de la Sibiu, mai are nevoie sa invete sa comunice (cu presa, cu oamenii, in general si, mai ales, cu adversarii !), mai are nevoie de timp si de harsaiala in d-ale politicii ca sa stie pana unde isi poate permite sa fie natural si unde trebuie sa mai lucreze, aratand alegatorilor o fata mai convingatoare. O alta fata, tot a lui, una neactivata inca si deci nu neaparat una falsa. Mai trebuie sa invete sa iasa din corzi fara sa rosteasca la infinit, monoton si stangaci: "Sunt sigur c-o sa spuneti dvs asta", "Sunt sigur ca asta stiti dvs, ati venit pregatit cu fituici". Eschiva e o arta si are retetele ei fixe pe care un candidat e obligat sa le viseze. Pentru ca situatii in care nu stii raspunsul pot aparea, in mod natural, oricand. A nu le sti pe toate – e un lucru pe care nu trebuie sa-l resimti ca pe un complex in fata celuilalt, trebuie sa stii sa "te scoti" cu dibacie, cu umor, de exemplu si uneori chiar cu o sinceritate, care bine plasata, poate fi dezarmanta. Alegatorilor le plac oamenii puternici dar nu au pretentia sa fie perfecti si atotstiutori.
Cat despre domnul Ponta, n-am regasit nici farmecul si nici toleranta mamei sale in prestatiile lui din aceste zile. Pacat, luati-o in staff, domnule Ponta, pe mama dvs ! E cea mai in masura sa va faca un bun presedinte si un om lucid, modest si echilibrat ! Nu e timpul pierdut, nici daca veti fi presedinte, nici daca nu. Ne-a ajuns un presedinte bascalios, arogant si razbunator, chiar ne-a ajuns ! Stiti asta, nu?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
