Ne așteptăm, firește, să citească raportul lui Toader. Să continue să îl citească, și probabil peste vreo 2 săptămâni să îl termine de citit. Apoi să se apuce de citit avizul CSM, firește negativ, deci împotriva revocării lui Lazăr. Îl va citi și pe acesta cu atenția și răbdarea cu care ne-a obișnuit.
Apoi va trebui să ia o decizie, și de data aceasta decizia sa este mult mai complicată decât în cazul revocării lui Kovesi:
Să decidă revocarea lui Lazăr ar însemna să recunoască faptul că ministrul are dreptate să ceară revocarea lui, adică implicit că există o problemă cu numirea acestuia în funcția de Procuror General de la bun început (sau ab initio, cum îi place Ministrului să spună). Ori dacă recunoaște asta, recunoaște și faptul că l-a numit văzând în dosar ordonanța de clasare pe numele său (între noi fie vorba, nici nu avea nevoie să o revadă întrucât sigur o știa, deoarece orice ordonanță de clasare se comunică și persoanei în cauză).
Să refuze să îl revoce pe Lazăr, dincolo de problema deciziei CCR (care i-a arătat calea cea dreaptă în cazul lui Kovesi), va naște suspiciunea că Președintele țării este încă tributar vreunei datorii morale pe care o are față de Lazăr, ca urmare a acelei ordonanțe de clasare, și că această datorie îl împiedică să îl revoce. Asta, sau ipoteza nebună că Președintele ar fi fost șantajat să îl numească și încă este victima unui șantaj căruia nu îi poate rezista. Dar dacă ar fi vorba, ipotetic, de un șantaj, nu s-ar mai putea referi la acea soluție de clasare (care e déjà veche și dată), ci eventual la altă speță de care poporul nu știe.
Orice explicații superficiale cum că el nu a citit dosarul integral sau că s-a bazat exclusiv pe avizul CSM pentru numire nu i-ar face cinste Președintelui. Avem pretenția de la el să nu își exercite superficial funcțiile și să nu numească oameni fără să citească mai înainte (îndelung și cu răbdare, cum ne-a obișnuit) dosarele de candidatură. Iar dacă nu a citit dosarul și s-a bazat doar pe avizul CSM oricum rămâne problema faptului că știa că Lazăr i-a dat o clasare, pentru că, după cum spuneam, clasările se comunică persoanelor vizate, deci, cândva, dl. Iohannis, primar sau nu la acel moment, a primit acasă în plic o ordonanță pe numele său.
Să nu dea niciun fel de răspuns cu privire la prezența hârtiei magice în dosarul de candidatură pare ceva ce președintele Iohannis ar putea face. În stilul caracteristic, ar putea comenta acid propunerea ministrului Toader fără a explica însă nimic legat de numirea lui Lazăr. Firește, e o opțiune, dar ea se va reflecta direct în electoratul Președintelui la viitoarele alegeri. În fond, cine își dorește un președinte care fie promovează oameni care i-au servit interesele, fie e șantajat/șantajabil, fie e superficial și neatent când face numiri în funcții cheie ale statului?
Pe o tablă de șah agitată, cu nebuni și pioni care se cred regine, Toader tocmai i-a dat șah Președintelui. Depinde de acesta să nu fie mat și să găsească, dacă mai poate, formula prin care să nu-și piardă puținul electorat rămas.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
