Ipoteza unei execuții în stil mafiot nu era considerată ceva serioas, la noi în țară. A fost împușcat un dealer de arme, prin 1993, un șef de clan a fost tăiat cu sabia, la beție, dar să dispară un șef de cabinet ministerial, nu prea s-a pomenit. Așa ceva n-ai fi auzit în urmă cu 10 ani, a spus și Corina Drăgotescu, când s-a îngălbenit ecranul, la breaking-news-ul cu dispariția lui Codruț Marta. Mulți glumeau, pe vremuri, când în Bulgaria sau Ungaria explodau mașini-capcană: la noi nu o să vezi așa ceva! Nici măcar infractorii nu sunt serioși, decât să plătească un killer, mai bine dau o șpagă și își rezolvă problemele. Cert este că România, chiar dacă era văzută drept patria corupției, nu prea s-a confruntat cu crima.
S-a schimbat ceva, de poate fi luată în calcul, cu atâta ușurință, ideea că a dispărut/a fost suprimat un individ aflat o vreme la vârful ANAF? În primul rând, s-a schimbat ordinul de mărime al mizei puse în joc. Scandalurile din anii 90 se măsurau în sute de mii de dolari, au urmat milioane, la începutul noului deceniu, pentru ca acum să vorbim de zeci sau sute de milioane. Rețelele implicate sunt tot mai complexe și au nevoie de sprijin extern, într-o lume în care, după 9/11, a devenit tot mai greu să muți banii dintr-o țară în alta. Iar, dacă miza crește, cresc și riscurile.
Mai există impresia, la nivelul opiniei publice, că jaful din ultimii trei ani a depășit orice limite. Că s-a furat pe față, așa cum se întâmplă în orice dictatură, când cei de la Putere cred că nu vor da socoteală niciodată. Odată cu prăbușirea regimului, a început ștergerea urmelor. Simpla ”evacuare” peste hotare a țapilor ispășitori sau a martorilor incomozi nu mai e de ajuns. Vlas, Popa, Necolaiciuc și Boldea au demonstrat că lumea largă e prea strâmtă când te caută potera, cu mandat internațional. În schimb, cazul Cioacă a dovedit că dispariția îți aduce cel mult un rating bun, la OTV.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
