Amira s-a întors din Spania de trei ani. Crescuse acolo de la un și mărturisește că i-au rămas în suflet valorile și familia promovate în orașul de acolo.
”Îmi place că în satul în care am stat, Ulldecona, locuitorii au o legătură foarte strânsă cu tradițiile și mențin cultura de a sta în familie, de a petrece timpul în familie, de a ieși afară, de a cunoaște, de a avea acea comunitate. Acești bătrâni au putut să-mi transmită, de când eram mică, să pun valoare pe legătura cu familia, să înțeleg care este valoarea familiei, să profiți de ce-ți oferă viața. Și ei au prins o perioadă nu tocmai fericită, însă aveau o viață așa de simplă, dar atât de plină. Ne duceam tot timpul la aceeași cafenea, eu fiind prea mică, dar oricum, la o cafea și povesteau fiecare experiențele personale. Eram înconjurată de atâtea elemente familiale și culturale, mulți cântau operă, făceau melodii, fotografii. Toate acestea m-au făcut să valorez mai mult partea aceasta care consider că s-a pierdut între tineri” spune Amira Iasmina Grigoriu, româncă crescută în Spania de la vârsta de un an, în emisiunea ”Diaspora Creativă”.
Cum vede situația tinerilor din România
S-a întors în România de trei ani și mărturisește că vede tinerii ”pierduți”: ”Suntem pierduți. Din păcate, trăim prea multe crize în același timp, mai ales că nu ne este prea ușor să găsim un job sau să-l menținem”.
Situația în Spania nu este deloc mai bună, acesta fiind unul dintre motivele pentru care Amira s-a întors în România. ”Situația din student în Spania este foarte greu de menținut, aici am avut norocul să stau cu familia mea”, spune ea.
Despre întoarcerea în România, tânăra spune: ”Atunci când am venit, având în vedere că toată familia mea, inițial, era în Spania, am putut sta la unchii mei, care se întorseseră în România cu câțiva ani în urmă. A fost o mare plăcere, inclusiv din avion când am început să văd casele României, am început să plâng. Erau niște emoții pe care nu le puteam controla. Când am aterizat și am văzut aeroportul din Iași și acel drum până în oraș, plin de copaci, cu totul verde, am avut o senzație pe care nu o pot descrie în cuvinte. Faptul că am putut să cunosc locul în care m-am născut și care era spațiul geografic, dar mai ales că am avut șansa de a-i vedea pe bunicii mei, care n-au putut veni așa des în Spania, m-a făcut să văd viața dintr-o altă perspectivă. Perspectiva mea natală”.
