E o lupta grea, de uzura, in care trebuie sa ai stomacul tare ca sa poti indura sa vezi copii si tineri cu traume imense, cu vieti frante, copii care au avut marea nesansa de a se fi nascut intr-o tara care le refuza dreptul la o familie. Au fost abandonati o data de parintii biologici, au fost apoi institutionalizati, adica "plasati" in centrele numite cinic, precum sistemul insusi: centre de PLASAMENT. Dupa care, la 18 ani, sunt scuipati din sistem, in voia soartei, abandonati a doua oara.
Sunt un fan declarat al reportajelor "In Premiera" cu Carmen Avram. Se pare ca nu sunt singura, judecand dupa nenumaratele premii internationale pe care le-au castigat. Dar tot reportajele astea nu ma lasa sa dorm. De cand am vazut reportajele Yevgheniei Kironaki ("Pierduti in sistem", "Sinucisi de sistem", "Prada sistemului") nu-mi mai da pace gandul ca nu ne putem preda in fata, iata, obsedantului sistem. Aceasta lege a adoptiilor, legea asta stramba care schimonoste pe veci destine trebuie schimbata! Ii am alaturi pe colegii mei, Carmen Avram, Adi Ursu, Yevghenia Kironaki si pe multi altii, sunt sigura. Avem nevoie insa si de voi, cetatenii acestei tari. Care mai sunteti CETATENI!
Copii abandonați sub privirile noastre
Cat de mult ii pasa sistemului, statului numit Romania de acesti copii, cat de mult ne pasa noua? Cati dintre dvs veti vrea sa vedeti emisiunea asta, cati nu veti vrea pentru ca...v-ar putea face rau? Daca va veti uita, cat va va pune pe ganduri ce veti vedea? Dupa atatea campanii ale Antenei 1 si Antenei 3, dupa reportajele de la "In premiera", ne uitam altfel la copiii strazii care stau prin canale, care trag din pungi cu aurolac ? Nu-i mai privim scarbiti ? Ne gandim de ce au ajuns asa acesti copii, le putem arunca macar o privire calda, sau le dam, daca nu bani, ca sa nu-si ia droguri sau alcool, le dam macar ceva de mancare? Stiti de ce acesti copii trag cu nesat din pungile cu aurolac? Pentru ca efectul lor ii face sa nu mai simta nimic, sa intre intr-un fel de transa in care uita ca le e foame, frig, ca nu stiu ce-i aia "acasa", ca nu au pe nimeni si ca nu sunt iubiti, ca sunt respinsi si huliti, vanati de politie...Din toate aceste motive si din multe altele, copiii nimanui, copiii strazii beau, se drogheaza si-n felul asta nu mai simt nici frigul, nici foamea, nu mai simt nici durerea sufletului lor si adorm...Mai trece o noapte si a doua zi o iau de la capat, ratacesc, cersesc, fura, se prostitueaza, fac absolut orice ca sa supravietuiasca.
Instituții depășite de fenomen
Ceea ce se numeste, ironic, Protectia Copilului in Romania si institutiile ei ori sunt depasite de fenomen si se declara neputincioase, ori sunt populate de personaje care nu doar ca nu au vocatie pentru o astfel de profesie, dar nici macar nu par capabile de o minima compasiune. Unele sunt chiar niste brute ! Cei care, desi in interiorul sistemului, incearca sa faca diferenta, se lovesc de o birocratie absurda, de limitarile unor norme sau legi, de nepasarea unui stat. Atat timp cat legile nu vor fi mai logice si mai umane, atat timp cat in sistem nu vor intra oameni dedicati, atat timp cat ei nu vor fi platiti macar decent, genocidul copiilor orfani ai Romaniei nu se va opri.
Ne auziti, doamna director Coman?
In emisiunile mele anterioare sau in cele ale lui Adrian Ursu ati vazut povestile lui Adi, lui Alex, Daniel, in aceasta seara veti vedea povestea Iordaniei si pe cea a lui Rupi. Povesti care-ti dau fiori reci pe sira spinarii. Povesti pe care, de exemplu, doamna GABRIELA COMAN, directorul Autoritatii Nationale pentru Dreptul Copilului si Adoptie (ANPDCA), nu vrea sa le vada. Dupa doua luni de solicitari, refuza in continure sa vina in emisiune, de fiecare data gasind alt motiv. A auzit povestile astea, le stie? Pesemne ca da. Si cu toate astea e foarte multumita de modificarile recente la legea adoptiei, un fel de cosmetizare pe care n-o putem numi nici macar "apa de ploaie". Apa de ploaie e curata (sau era), e sanatoasa (sau era), la tara se spala copiii in vana cu ea. Sistemul de protectie a copilului in Romania e murdar si gaunos, marcheaza destine fragile, le ingenuncheaza si le curma, ia vieti. Ne auziti, doamna director Coman? Intre doua Corpuri de Control, trimise cand se mai sinucide cate-un copil institutionalizat, dormiti bine, dormiti linistita?
Nota redacției* - titlul de homepage aparține DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
