Am revăzut Bulgaria după șapte ani: atunci economia lor era în colaps, iar inflația depășise 100 la sută. Hotelurile părăginite, jefuite de câțiva mafioți locali, erau luate pe nimic de marile lanțuri occidentale. De la Ruse la Varna poliția ne-a oprit de două ori ca să ne ceară zece mărci, așa, pur și simplu...
Acum, Bulgaria a devenit un loc unde merită să-ți petreci vacanța. Prețurile sunt mai mici, nu cu mult, dar vezi o diferență. Măcar ai senzația că nu vor să te jupoaie. Oferta e pentru toate buzunarele, iar pe măsură ce cresc pretențiile se simt diferențele față de România. În bine.
La hotelul în care am stat, grupul de animatori care se ocupau de copii era alcătuit din studenți în programul Work and travel: unul din Norvegia, altul danez, un cubanez și o poloneză, conduși de o bulgăroaică pe care am auzit-o vorbind ca pe apă trei limbi străine.
Față de Mamaia, unde te relaxezi admirând o rafinărie, la bulgari ai munți care se termină pe plajă, insulițe în loc de sonde, cetăți antice în spatele parcării.
Am admirat și un Audi 8, cu număr de Harghita, parcat în fața camerei de hotel, jumate pe trotuar, jumate pe o alee pentru ambulanțe sau mașini de aprovizionare. Proprietarii acelui A8 mâncau pe balcon, din sacoșă, dimineața, la prânz și seara. Probabil, strângeau bani pentru A9.
Mergând pe plajă, am nimerit la o serbare a altui hotel, care împlinea doi ani de la înființare: muzică, artificii, jonglerii, tipi care învârteau bile de foc. Finalul a fost apoteotic. Personalul hotelului a defilat cu steagul Bulgariei și a fost prezentat nemților și rușilor din public: acesta e contabilul șef, aceasta șefa echipei de animație, acesta e bucătarul nostru... după ce își salutau clienții mergeau și atingeau steagul național. Păreau mândri că fac parte din acea firmă și că sunt bulgari. Turiștii au aplaudat mai mult ca la spectacol.
În Balcic, acum șapte ani, nu am găsit pe nimeni să ne spună două vorbe despre castelul Reginei Maria. Astăzi, ești luat în primire din parcare: ”Bună ziua domnu, dacă intri la Ariciu, ai mare șmecherie: 10 la sută reducere masă cu talon de parcare”. Dacă profiți, la parcare arăți bonul din restaurant și ai 40 la sută discount. Panourile care prezintă istoricul locului sunt în germană, engleză și...română. Dacă vrei, poți închiria o cameră într-o vilă a complexului și iei cafeaua ca prințul Nicolae, privind portul și munții din golf.
La capul Kaliakra, nu erau decât pietre goale. Fortul a fost reconstruit, într-o peșteră s-a deschis un restaurant și în alta un muzeu. Culmea, bulgarii nu profită de priveliștea demențială oferit de cei 80 de metri de stâncă ridicată din mare: o cafea sau o înghețată au același preț ca la o terasă oarecare, de pe plajă.
Polițiști nu am văzut decât pe drumul spre casă: m-au oprit că nu-mi mergea un far și mi-au explicat cum să ajung la benzinărie. Am vrut să-i dau zece leva unuia, pentru indicații, dar m-a refuzat politicos. La benzinărie mi-au refuzat două hârtii de 10 lei, pe motiv că e mai mult decât trebuie: becul făcea doar 6 leva, adică o hârtie de zece lei și o monedă de 1 lev.
Am intrat în țară prin Vama Veche și, la fel ca alții, mi-am pus întrebarea din titlu. Până la A2 am avut și răspunsul. Din ceea ce am văzut, nu e mai tare Bulgaria decât România, pe litoral, fiindcă nu e un concurs de frumusețe. Străzile, casele pentru sezoniști, plajele și hotelurile de la noi sunt pline. Atâta vreme cât afacerea merge și are clienți, chiar dacă personalul e de strânsură, mâncarea proastă și hotelurile vechi, nu putem să ne plângem. Când s-or goli stațiunile românești, avem de unde lua un model de business: între Varna și Constanța nu sunt decât 120 de kilometri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
