Anul 2025 a fost descris de mulți observatori drept unul „turbulent”. De la conflictele armate din diverse colțuri ale lumii, până la demonstrațiile de forță ale liderilor politici și avertismentele legate de izbucnirea unui al treilea război mondial, atmosfera generală a alimentat teoriile despre apropierea sfârșitului. În acest climat, viziunile și profețiile au devenit din nou subiecte de interes intens.
De-a lungul timpului, nume celebre precum Nostradamus sau Baba Vanga au fost asociate cu predicțiile despre viitor și apocalipsă. În prezent, fenomenul continuă prin figuri precum Athos Salomé, autoproclamat „Nostradamus cel Viu”, sau prin inițiative virale, cum este cazul unui tânăr din Ghana care își construiește propria „Arcă a lui Noe”. În acest peisaj, pastorul Joshua Mhlakela adaugă un nou strat de intensitate, susținând că mesajul pe care l-a primit vine direct de la Iisus, conform Ladbible.
Viziunea pastorului Joshua Mhlakela
Într-un videoclip publicat pe YouTube la începutul anului și vizionat de peste jumătate de milion de oameni, Mhlakela a povestit experiența sa. El susține că L-a văzut pe Iisus pe tron și L-a auzit spunând limpede: „Voi veni în curând”.
Potrivit pastorului, răpirea creștinilor și sfârșitul lumii ar urma să aibă loc pe 23 și 24 septembrie 2025.
„Răpirea este aproape, indiferent dacă sunteți pregătiți sau nu”, a spus el.
Data de 23 septembrie nu este întâmplătoare. Ea coincide cu sărbătoarea evreiască Rosh Hashanah, cunoscută și ca Sărbătoarea Trompetelor. Mulți credincioși o interpretează ca pe un semn puternic, legat de sunetul trâmbiței care, conform tradiției creștine, va anunța ridicarea în cer a celor credincioși înaintea revenirii lui Hristos.
În teologia creștină, răpirea este momentul în care toți credincioșii, vii sau morți, sunt luați la cer. Cei rămași pe Pământ ar urma să treacă printr-o perioadă intensă de suferință, până la a doua venire a lui Iisus și instaurarea sfârșitului lumii. Predicțiile pastorului Mhlakela amplifică astfel dezbaterile în jurul profețiilor biblice și ridică întrebări despre modul în care omenirea se raportează la credință și la prezentul marcat de instabilitate.