Pe fondul eforturilor Uniunii Europene de a-și reduce dependența de importurile de materii prime strategice, o propunere legislativă inițiată de parlamentari români urmărește să ușureze dezvoltarea proiectelor miniere și valorificarea mineralelor critice.
În contextul unei economii afectate de dezindustrializare, în care comunități întregi se confruntă cu lipsa locurilor de muncă și cu sărăcia, exploatarea resurselor de minerale critice ar putea fi o oportunitate de relansare economică pentru România și, implicit, o șansă pentru crearea de locuri de muncă.
Europa încearcă să-și consolideze competitivitatea și să-și reducă dependența de importuri, iar România are șansa să-și valorifice propriile resurse și să și le transforme în dezvoltare industrială. Direcția este în concordanță cu obiectivele evidențiate în raportul Draghi privind competitivitatea europeană și cu strategia UE de dezvoltare a capacităților de extracție și procesare a materiilor prime critice.
Proiect de lege în Parlament pentru valorificarea resurselor minerale critice
Iar în Parlament se găsește o propunere legislativă care vizează valorificarea resurselor minerale critice din România și instituirea unui cadru pentru dezvoltarea proiectelor miniere. Printre inițiatorii ei se numără Natalia Intotero, propusă ministru la Mediu, din partea PSD. Deși proiectul se încadrează în obiectivele europene, aceasta și-a atras imediat critici, odată cu desemnarea în Guvernul Niculescu. Unele voci descriu proiectul de lege ca fiind ”pro-minerit” și îl leagă imediat de ceea ce ei numesc ”reguli controversate, ca la Roșia Montană”. Fără a reveni asupra proiectului de la Roșia Montană, vedem că acest proiect de lege vine să clarifice procedurile privind dreptul de proprietate și exproprierea în interes public și să încurajeze investițiile necesare de relansare a industriei. De asemenea, urmărește să reducă blocajele administrative și juridice care pot întârzia proiectele miniere strategice, să faciliteze accesul la terenuri și să creeze un cadru mai predictibil pentru investiții.
„Accesul la materii prime critice, precum metale rare, litiu, cobalt, nichel, grafit natural, cupru și alte resurse, este esențial pentru producția de baterii, echipamente pentru energie regenerabilă, vehicule electrice, microcipuri și tehnologii de apărare. În acelasi timp, dependența Uniunii Europene de furnizori externi implică riscuri economice și geopolitice semnificative.
Potrivit Regulamentului (n.r. Regulamentul (UE) 2024/1252 al Parlamentului European Si al Consiliului din 11 aprilie 2024 de instituire a unui cadru pentru asigurarea aprovizionării sigure și durabile cu materii prime critice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013, quE) 2018/858, (UE) 2018/1724 Si (UE) 2019/1020), este anticipat ca cererea pentru materii prime critice să crească exponențial în deceniile următoare, luând în considerare necesitatea folosirii lor în dubla tranziție verde și digitală, dar și utilizarea lor pentru aplicații în domeniul apărării și al spațiului aerian. Având în vedere ca Regulamentul subliniază importanța esențiala a materiilor prime critice pentru competitivitatea și reziliența economiei Uniunii Europene, precum și pentru buna funcționare a pieței interne, România a inițiat demersuri concrete în vederea alinierii politicilor naționale la obiectivele stabilite la nivel european.
(...) Proiectul ajută ca România să se repoziționeze pe harta resurselor minerale și contribuie la asigurarea rezilienței în situațiile de criză. Prin natura și diversitatea resurselor minerale, România poate deveni un pol de interes în sistemul industrial european. Măsurile propuse vor contribui direct la consolidarea competitivității economice a României, prin valorificarea resurselor minerale critice și reducerea dependenței de importuri. Pe lângă efectele economice directe, actul normativ are un impact social pozitiv, întrucat prin dezvoltarea de proiecte miniere strategice și prin crearea lanțurilor valorice integrate (exploatare, procesare, producție) se vor genera locuri de munca stabile, inclusiv în industriile conexe, precum transportul, construcțiile, energia sau serviciile tehnologice. În plus, consolidarea capacităților de exploatare și prelucrare la nivel național va stimula transferul de cunoștințe și dezvoltarea competențelor tehnice, susținând formarea unei forte de munca calificate Si adaptate cerintelor economiei”, se arată în proiectul de lege, inițiat, printre alții, de Natalia Intotero, în calitate de deputat PSD.
Raportul Draghi: Europa trebuie să-și consolideze capacitatea de producție
Raportul privind viitorul competitivității europene, elaborat de fostul președinte al Băncii Centrale Europene Mario Draghi și publicat în septembrie 2024, avertizează asupra acestor presiuni care afectează industria europeană: productivitatea lentă, costurile energiei, concurența internațională și nevoia unor investiții masive în tranziția verde și digitală. Documentul propune o schimbare de direcție pentru consolidarea competitivității Uniunii.
„Trebuie să avem lanțuri de aprovizionare mai sigure pentru materiile prime critice și tehnologii. Trebuie să ne creștem capacitatea de producție internă în sectoarele strategice”, a spus Draghi, în septembrie 2024.
România și resursele minerale nevalorificate
Mesajul este cu atât mai relevant pentru România, cu cât aceasta deține resurse minerale, pentru că are șansa de a le și valorifica. Pe lista proiectelor strategice ale Uniunii Europene din octombrie 2026 figurează cinci proiecte din România, care vizează extracția și procesarea magneziului, exploatarea cuprului și a grafitului, precum și reciclarea bateriilor.
Ele includ proiectul de cupru de la Rovina, proiectul de grafit de la Baia de Fier, două proiecte legate de magneziu - extracție și procesare - și o investiție în capacități de reciclare a bateriilor la Răcari, județul Dâmbovița. Iar astfel de exploatări ar aduce beneficii comunităților depopulate, unde locurile de muncă aproape că nu mai există.
Țara noastră și-ar fi putut valorifica mai devreme potențialul resurselor sale minerale, inclusiv prin proiectul de la Roșia Montană, unde planurile de exploatare a aurului au fost blocate în urma controverselor privind impactul asupra mediului și patrimoniului. Totuși, pentru unii localnici, proiectul reprezenta o șansă la locuri de muncă, venituri și revitalizarea unei zone afectate de declin economic și depopulare.
Un studiu academic publicat în 2021, bazat pe interviuri realizate în comunitate în 2018-2019, arată că localnicii și-ar dori exploatarea în zonă, pe care o asociază cu locuri de muncă, siguranță economică și șansa de a limita depopularea zonei.
Materiile prime critice, o prioritate oficială a Uniunii Europene
Această direcție se regăsește în Regulamentul european privind materiile prime critice, adoptat în 2024. Actul urmărește diversificarea surselor de aprovizionare și dezvoltarea capacităților europene de-a lungul întregului lanț valoric: de la explorare și extracție până la procesare și reciclare.
Regulamentul stabilește pentru 2030 trei repere de capacitate la nivelul Uniunii: cel puțin 10% din consumul anual de materii prime strategice să provină din extracție în UE, 40% să fie acoperit prin procesare în interiorul Uniunii, iar 25% prin reciclare. Totodată, Uniunea urmărește ca, pentru fiecare materie primă strategică, să nu depindă în proporție de peste 65% de o singură țară din afara UE, la etapa relevantă de procesare.
Cifrele arată amploarea provocării. Potrivit Comisiei Europene, 77% din galiul utilizat în UE provine din China, la fel ca 97% din magneziul consumat de Uniune. Galiul este folosit în panouri solare și cipuri, iar magneziul contribuie la producția unor componente mai ușoare pentru industria auto și aeronautică. În cazul boratelor, utilizate inclusiv în tehnologii pentru energia eoliană, 98% din aprovizionarea UE provine din Turcia.
Aceste dependențe explică de ce exploatarea și procesarea resurselor în interiorul Europei au devenit obiective strategice. Tranziția energetică presupune nu doar instalarea de panouri solare, turbine eoliene și baterii, ci și acces la materialele din care acestea sunt fabricate.
Iar într-un context european în care accesul la materii prime este legat de competitivitate și securitate economică, blocarea din principiu a oricărei discuții despre extracție riscă să lase Uniunea dependentă de furnizori externi. Și, mai ales, în condițiile în care unele state europene, printre care și România, dispun de resurse ce ar putea susține dezvoltarea industrială.
