Specialiștii subliniază că tardigradele au dezvoltat un mecanism unic, numit criptobioză, prin care își reduc aproape complet metabolismul și intră într-o stare asemănătoare hibernării. În această formă, numită „tun”, ele pot supraviețui unor condiții care ar fi fatale pentru orice alt organism cunoscut.
Astfel, tardigradele rezistă la temperaturi cuprinse între aproape -270 °C și peste 150 °C, suportă doze uriașe de radiații, de sute de ori mai mari decât cele letale pentru oameni, și fac față atât presiunii de la fundul oceanelor, cât și vidului cosmic. Mai mult, pot supraviețui după ce își pierd aproape întreaga apă din corp, revenind la viață atunci când mediul devine umed.
Un moment de referință a avut loc în 2007, când Agenția Spațială Europeană a trimis tardigrade în spațiu. Expuse direct la radiațiile cosmice și la vid, unele dintre ele nu doar că au supraviețuit, dar au revenit fertile pe Pământ. Cercetările recente au arătat că proteinele din organismul lor au capacitatea de a proteja ADN-ul împotriva deteriorării și de a neutraliza radicalii liberi.
Totuși, specialiștii atrag atenția că tardigradele nu sunt complet indestructibile. În stare activă, ele pot fi ucise prin metode directe, iar dacă rămân prea mult timp în condiții ostile fără posibilitatea revenirii, majoritatea nu rezistă. Cu toate acestea, tardigradele rămân, până în prezent, cele mai rezistente forme de viață descoperite pe Pământ, capabile să supraviețuiască acolo unde absolut nicio altă ființă nu ar putea trăi.