Marile ferme agricole din România sunt amenințate de faliment.
Numărul insolvențelor s-a dublat în primul semestru al anului, arată o analiză derulată de CITR, liderul pieței de insolvență din România. Profesorul Toma Dinu, șef de departament la Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală a UASMV, a explicat pentru DCNews care sunt cauzele crizei actuale, dar și implicațiile pe termen lung ale concurenței cu agricultorii din Ucraina.
Seceta a compromis culturile de primăvară, trei ani la rând
„În sudul României, seceta a compromis culturile de primăvară, trei ani la rând, explică prof. Toma Dinu. La grâu rezultatele au fost mai bune, dar nu au putut compensa pierderile de la alte culturi. Singura pe profit a fost rapița, dar numai în zonele care nu au avut parte de secetă în toamnă. Producțiile au fost mici, iar ceea ce s-a obținut nu a acoperit, în multe cazuri cheltuielile. Peste această criză a venit concurența acerbă pe Marea Neagră, cu produsele agricole din Ucraina, care au dus în jos prețul de vânzare a cerealelor și au crescut costurile de transport.
Până în 2022, când Rusia a declanșat războiul, Ucraina își exporta produsele agricole prin porturile pe care le are la Marea Neagră, Odesa și Nikolaev. Ca să sprijinim națiunea agresată, România a pus la dispoziția Ucrainei porturile dunărene și portul Constanța. Presiunea pe infrastructura de transport a fost și este foarte mare. Închirierea camioanelor s-a scumpit, așteptarea în port, până la descărcare a crescut, asta înseamnă costuri mai mari pentru fermierii români. Ucrainienii au costuri de producție mai mici, fiindcă folosesc tehnologii care nu sunt permise în Uniunea Europeană, dar și fiindcă au o productivitate mai bună. Având nevoie de devize, de valută, își permitm să lase prețul mai jos decât poate suporta concurența din România.
În ultimii ani s-a intervenit la nivelul UE, și au intervenit și autoritățile din România, cu mai multă fermitate în sancționarea vânzărilor de cereale ucrainiene în țară. Dar, această concurență neloială a existat și rămâne tentația producătorilor de furaje sau a morilor de a cumpăra grâu ucrainian, direct din camion, fenomen care îi afectează pe fermierii români. De doi-trei ani aceștia vând grâul cu 70-80 de bani kilogramul, în vreme ce motorina, in-put-urile (semințe, fertilizatori, pesticide) s-au tot scumpit. Creditul furnizor nu îl pot plăti, se adună datorii, dobânzile cresc, ceea ce îi duce în faliment”, a spus prof. Toma Dinu.
Agricultura din Ucraina este mai competitivă decât cea românească
„Agricultura din Ucraina este mai competitivă decât cea românescă, trebuie să recunoaștem, a spus Toma Dinu. În acest moment, folosesc tehnologii mai productive, dar care sunt interzise în UE. Însă și pe viitor, când se vor alinia total normelor europene, ca țară candidată la aderare, tot vor avea un avans, dat de avantajele naturale. Ucraina are 30 de milioane de hectare de cernoziom, noi avem vreo 2-3 milioane din totalul celor 9 de milioane de teren arabil.
Fermele lor nu sunt mari, sunt uriașe, ceea ce înseamnă o economie de scală: obțin discount-uri mari la input-uri, au cheltuieli mai mici. Fermele sunt deținut de fonduri de investiții, de proprietari din SUA, din afara Ucrainei, din China, pot atrage fonduri de dezvoltare uriașe. Pământul, cum spuneam, este bun. Nu întâmplător Ucraina este în primii cinci furnizori de cereale la nivel mondial, alături de Argentina, SUA, Rusia, Canada. Dacă au și ploaie, pur și simplu nu pot fi concurați”, a explicat Toma Dinu pentru DC News.
Cum rezistă fermele din România acum, ce pot face agricultorii în condițiile în care concurența va deveni tot mai puternică, odată cu aderarea Ucrainei la UE?
„Compensațiile pentru pierderile suferite din cauza conflictului din Ucraina au fostm insuficiente. Unele ferme au redus suprafețele cultivate, le-au lăsat în pârloagă, pentru refacerea solului, cu lucrări minime de întreținere, așa cum cere legea, și au beneficiat de subvenție APIA, dar nu e o soluție decât pentru micșorarea pierderilor, nu una care să le ajute să reziste pe termen lung.
Schimbarea tehnologiilor de producție, adoptarea unor modele de semănare no till, fără plug, reduce cheltuielile, păstrează apa în sol, dar necesită investiții mari în primii ani, pentru lupta cu buruienile și are producții mai mici. Asocierea, ca să obțină discount-uri mai mari la inputuri ar fi o altă modalitate de reduce a costurilor, integrarea în lanțuri de producție, care să folosească cerealele, alta. Acum e o conjunctură favorabilă pe piața grâului, a crescut prețul de vânzare, fiindcă nu se poate recolta în Rusia, e criză de motorină, din cauza bombardamentelor care au vizat infrastructura. Nu a crescut prețul cu mult, doar cu 20 de bani, dar e o gură de oxigen pentru fermierii noștri”, a concluzionat Toma Dinu.