Cei care au hotărât închiderea centralelor pe cărbune nu s-au întrebat: cu ce le înlocuim? Care e alternativa, cum va funcționa economia, cum vor trăi oamenii fără electricitate? Oprim fabricile, scoatem caloriferele din priză, aruncăm telefoanele mobile la gunoi, ne bucurăm dacă pâlpâie un bec, ici-colo, când bate vântul, cât să citim factura la energia scumpă, dar curată?
Punem o saltea gonflabilă pe fundul bazinului și sărim, că e grabă mare, a hotărât Europa, admițând înlocuirea cărbunelui cu un combustibil de tranziție-gazul metan. Uite că dronele și rachetele au ciuruit salteaua. Războiul din Ucraina și cel din Golf au făcut gazul natural tot mai scump, asta în cazul în care ai de unde să-l iei.
Care ar fi fost soluția rațională? Energia nucleară. Activiștii de mediu și politicienii ”verzi” au speculat, însă, teama de accidente și, în cazul Germaniei sau Austriei, au reușit să blocheze programele nucleare, lucru de care s-a bucurat mult URSS-ul, ulterior Rusia. Costul mai ridicat al energiei nucleare a fost, de asemenea, o problemă, dar iată că energia nucleară a devenit nu doar mai ieftină ci și mai sigură, pe măsură ce tehnologia s-a perfecționat. Reactoarele de „nouă generație” ar putea rezolva criza energetică. Aflate în fază experimentală, în SUA și China, AMR (reactoarele modulare avansate) folosesc sare topită în loc de apă grea. Fiindcă nu necesită presiune ridicată ca apa din reactoarele clasice, se elimină complet riscul unor explozii. Dar, până vor ajunge de la prototip la exploatare comercială, avem SMR-urile (Small Modular Reactors) versiuni mai mici, mai sigure și mai flexibile ale centralelor nucleare clasice. Acestea pot fi instalate mai aproape de fabrici sau de centrele de date, au un timp de construcție mai scurt și sisteme de siguranță ”pasive”. Siguranța pasivă înseamnă că, dacă apare o problemă, reactorul se stabilizează și se răcește singur, folosind legile fizicii- gravitația (barele de control cad automat, dacă se pierde energia) și disiparea căldurii (în bazinul de apă în care este plasat, fără să depindă de alimentarea cu curent electric a pompelor sau de o intervenție umană).
Bine, e sigură, vor spune ”verzii”, dar poluează: deșeurile trebuie stocate zeci sau sute de ani, în condiții speciale, în buncăre, cu pază etc. Unde pui deșeurile de la producția de baterii, pentru stocarea energiei solare sau eoliene, nu întreabă nimeni, fiindcă sigurul obiectiv al Green Deal-ul e decarbonizarea. Până în 2050, țările UE trebuie să atingă neutralitatea climatică: emisii nete zero de gaze cu efect de seră, o țintă obligatorie din punct de vedere legal datorită Legii Europene a Climei.