Ce se întâmplă cu spitalele mici din România? Horațiu Moldovan și Constantin Poiană au vorbit, astăzi, la DC Medical și DC News, despre criza sistemului, presiunea bugetelor și lecțiile pe care spitalele mici le-au învățat ca să supraviețuiască.
Avem spitale cu secții pline ochi în care medicii nu mai fac față, dar și unități sanitare în care saloanele goale strâng praf de ani de zile. La DC Medical și DC News, jurnalistul Val Vâlcu a vorbit cu conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, și Constantin Poiană, managerul Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși, despre despre spitalele mici care se zbat să rămână deschise, despre bugete strânse cu ușa și despre cum se poate face medicină de suflet și în afara marilor orașe.
„În criza din 2010 era avansată ca soluție închiderea unor spitale mici, a unor instituții care nu aveau decât rolul de a găzdui pacienții. Nu a reușit acea încercare de reformă, dar ne aflăm astăzi în fața unei noi încercări: echilibrarea bugetului asigurărilor de sănătate, închiderea lui poate într-o formulă mai bună decât în anul precedent sau măcar la nivelul anului precedent într-un moment de constrângeri bugetare severe. Care va fi soarta spitalelor mici și mijlocii din țară? Ce se întâmplă astăzi? Cum se raportează CNAS la instituția spitalicească din România?” a întrebat moderatorul în cadrul interviului DC News.
Șeful CNAS spune că nu doar spitalele de la țară au fost la un pas de prăpastie atunci. A fost chiar însuși nucleul medicinei de elită care a trecut prin momente de criză majoră. Horațiu Moldovan a explicat care este logica actuală a instituției pe care o conduce.
„Suntem într-o situație total diferită față de momentul pe care dvs. l-ați evocat, respective momentul în care s-au închis mai multe spitale din România. Vreau să vă spun că nu s-au închis doar niște spitale mici în acel moment, s-a închis și Institutul Inimii din Târgu Mureș care la scurt timp s-a și deschis și pentru care, în urmă cu câteva zile, s-a inaugurat o nouă clădire, prin PNRR. Dacă nu mă înșel, e primul și singurul spital construit complet nou prin PNRR. Suntem într-o altă logică și trebuie să avem altă abordare.
Aș vrea să punctez un lucru esențial pentru pacienți. Pacienții din România trebuie să știe că această instituție pe care o reprezint, CNAS, este principalul reprezentant al asiguratului, al pacientului. Este instituția a cărei sarcini îi revine cheltuirea corectă a banilor care se colectează prin contribuțiile asiguraților. Trebuie să ne punem în permanență întrebarea dacă serviciile pe care noi le decontăm, dacă medicamentele pe care noi le decontăm și modul în care noi decontăm aceste servicii și medicamente răspunde într-adevăr nevoilor pe care le au pacienții din România în fiecare moment în care acest sistem funcționează. Sigur, sunt spitale din România care au probleme serioase în asigurarea funcționării (…).
Avem două categorii de spitale: cu adresabilitate foarte mare, care nu mai fac față și sunt plătite necorespunzător, și avem spitale care nu sunt la capacitate maximă, ci spre capacitate minimă. De multe ori, aceste spitale sunt cu această structură funcțională de peste 50 de ani, iar nevoia de servicii medicale a pacienților s-a modificat în tot acest interval, în sensul în care din ce în ce mai mulți pacienți sunt tratați nu în spitalizare continuă, ci în spitalizare de zi sau în ambulatoriu de specialitate sau la medicul de familie. Însă, finanțarea, modificarea acestei piramide a serviciilor medicale nu se reflectă și în modificarea piramidei sau în translatarea acesteia în piramida finanțării serviciilor de sănătate. Ceea ce avem de făcut în perioada imediat următoare este să facem o analiză, de fapt, spitalele să-și facă fiecare proprie analiză și să încerce să-și adapteze structura funcțională organizatorică la nevoile reale de servicii de sănătate a populației din zona în care ele funcționează”, spune Moldovan.
Supraviețuirea de la periferie: Lecția Buhuși
Unitatea medicală din Buhuși a trecut la rândul ei prin clipe de panică în urmă cu 15 ani, fiind la un pas să fie ștearsă de pe harta spitalelor funcționale.
Val Vâlcu a readus în discuție acest episod: „Cum a scăpat spitalul din Buhuși în 2010? Era o aberație să fie închis Institutul Inimii din Târgu Mureș, dar poate nu stârnea atâta agitație închiderea sau transformarea în ambulatoriu a spitalului din Buhuși”.
Constantin Poiană a rememorat drumul parcurs de la momentul în care spitalul avea medici pensionari gata să plece, până la echipa stabilă de astăzi.
„Pot să vă spun că anul 2010 a însemnat pentru noi un duș rece, într-adevăr. Ne-a trecut sabia pe la urechi și ne-am dat seama că nu se mai poate continua. Eu am preluat managementul spitalului din Buhuși acum 8 ani de zile, mai precis la sfârșitul lunii decembrie 2018. Am preluat atunci un spital fără medici, fără dotări, un spital nereabilitat. Aveam 20 de medici, majoritatea erau pensionari, amenințau tot timpul că pleacă și mi-am propus să schimb ceva.
Mi-am propus să demonstrăm că se poate face un act medical de calitate și în provincie. Unde am ajuns în cei 8 ani? În primul și în primul rând, suntem un spital de provincie care nu mai avem deficit de medici. De la 20 de medici în acel moment am ajuns la 81 de medici angajați în 2026. Ne-am dublat numărul specialităților medicale pentru că nu puteam să asigurăm tot ce înseamnă un act medical destul de eficient pentru pacienți (…)”, a explicat Poiană.