Dar cât de reală este interpretarea? Rolul constituţional al CSM este cel de garant al independenței justiției. Ca parte a autorității judecătorești, instituția are responsabilitatea de a apăra magistrații de orice ingerințe care le-ar putea afecta imparțialitatea. În plus, CSM nu a început acum să apere reputaţia magistraţilor şi nici să analizeze, abia în 2026, articole de presă, declaraţii politice sau emisiuni TV. Paradoxal, CSM a procedat similar şi chiar a apărat magistraţi sau instituţii judiciare pe care aceeaşi parte a presei şi a societăţii civile, acum acuzatoare, le susţinea.
Spre exemplu, ne putem aduce aminte de momentele în care CSM apăra Direcţia Naţională Anticorupţie, pe procurorul şef al instituţiei, Laura Codruţa Kovesi, dar şi pe magistraţii care se aflau în conflict cu presa care nu susţinea lupta împotriva corupţiei. Atunci, pentru acuzatorii de azi, astfel de rapoarte erau fireşti, democratice. Când, însă, CSM apără judecătorii criticaţi de acuzatorii de azi, procedura se transformă în atac la libertatea presei. Un exemplu clar de dublă măsură.
Ce conţine raportul CSM care a scandalizat zona #hashtag
CSM a emis un document de 76 de pagini, Hotărârea 1348/2026, în care susţine că puterea judecătorească a devenit, în ultimul an, ţinta unei campanii fără precedent în istoria post-revoluţionară a României. În acest documente sunt analizate materiale de presă, declaraţii politice, mesaje publice ale unor ONG-uri, dar şi campanii online sau proteste de stradă. În plus, CSM arată şi cum a fost creată imaginea unei puteri judecătoreşti privilegiate şi corupte prin intermediul unor teme precum salarizarea magistraţilor, documentarul Recorder sau prescripţia răspunderii penale.
Nu ar fi prima dată când CSM face un astfel de raport, însă. Doar că partea acuzatoare de acum nu fusese niciodată cea vizată. Spre exemplu, în 2012, când Laura Codruţa Kovesi era procuror general, CSM a admis solicitarea acesteia de a-i apăra reputaţia ca urmare a acuzaţiilor de plagiat privind teza sa de doctorat. Presa favorabilă Laurei Codruţa Kovesi de la acea vreme a considerat demersul o formă firească de apărare a reputaţiei unui magistrat. În plus, atât Laura Codruţa Kovesi, cât şi DNA, au sesizat de mai multe ori CSM pentru afirmaţii făcute în public de alţii, atât la televiziuni, cât şi în alte zone media.
Dar, pentru că magistraţii apăraţi erau, atunci, "cei buni", iar partea de presă vizată era alta, problema de azi nu exista.
În perioada 2017-2019, au fost vizate mai multe publicaţii, printre care şi DC News, de astfel de decizii ale CSM. Spre exemplu, în 2018 CSM a analizat articole publicate, printre alţii, de DC News, în mai multe cereri care priveau reputaţia sau independenţa unor magistraţi. Unele au fost admise, altele au fost respinse.
Practic, actualul raport continuă un mod de lucru existent de mult, fără să fie în vreun fel un atac la adresa independenţei presei.
Diferenţa faţă de mişcările precedente, şi ceea ce deranjează probabil cel mai mult astăzi, este că raportul actual adună la un loc mai multe declaraţii, campanii, proteste, materiale de presă, iniţiative politice, fără să mai fie tratate izolat una de cealaltă.
Raportul CSM, conform Constituţiei, poate fi criticat, poate fi analizat, ONG-urile pot răspunde la el, politicienii nominalizaţi pot respinge acuzaţii. Dar asta nu înseamnă că CSM nu avea dreptul să publice un astfel de raport. Conform atribuţiilor sale, avea chiar obligaţia să o facă.
În plus, nici în trecut, nici acum, CSM nu a cerut închiderea vreunei publicaţii şi nu a aplicat amenzi. Doar a afirmat că astfel de afirmaţii, precum cele menţionate în raport, pot afecta independenţa justiţiei.